01 decembrie 2011

Articolul 700: Comingout și trei fete cucuiete

Postingul de față, continuînd relatarea lui Kiddo, este articolul no. 700 din Jurnalul domnului Inginer și tratează (în mod neserios) filosofia timpului. Personajele: Trei fete cucuiete. O directoare de intreprindere, o doamnă bogată, și o cardioloagă renumită. Desigur, Moș Pinocchio e nelipsit.

Prima fată cucuiată fu In-A-Gadda-Da-Vida. I-am spus: Ce faci nevastă, nu te-am mai văzut de’un car de ani. M-a privit uimit-admirativ: (Uite că-și mai aduce aminte.) Ce să fac, bărbate, uite, am venit și io la’ntîlnire. Țoc, țoc.

Pozele de nuntă, ușor decolorate, le-a adus Luiza. Era lîngă noi acum, ca și în pozele din Cișmigiu, cu buchetul împrumutat de la o trecătoare amuzată. Era lîngă noi, adică lîngă mine. Ca întotdeauna, îmi atingea ușor antebrațul ca să mă facă atent la părțile mai importante ale povestirii: Acum, despre importanța unei căsătorii bune. Cu un colonel, de exemplu. I-am spus: Și eu m-am căsătorit bine – cu un bărbat. M-a privit uimită, ușor neîncrezătoare. Apoi zîmbi: Tu ai fost întotdeauna un om deosebit. Un original.

Pomponelul se apropie de noi. Uite, i-am spus, Luiza nu mă crede că m-am căsătorit cu un bărbat. Pompon mă îmbrățișă demonstrativ și mă luă la dans.

Era ca atunci. Pînă mai ieri fuseserăm împreună la școală, acum ieșiserăm împreună la o bere. Continuam în mod firesc discuțiile întrerupte de intrarea vreunui profesor la clasă în același “mai ieri”. Doar Luizei parcă îi tremura un pic bărbia cînd vorbea, și unele silabe părea să le articuleze mai greu. O nu, asta nu, m-am gîndit. Mai tîrziu, să fi fost miezul nopții, Luiza a dispărut pe neobservate (mda, englezește, avea să comenteze cineva) și ceva m-a făcut să mă întreb dacă o voi mai revedea.

Un comentariu:

marul spunea...

lol . dar de fapt nu .