Să cînți pentru copii. O observație a lui Gogoscharski

Gogoscharski a venit la masa de prînz cu o față obosită: a dormit prea puțin, a mîncat prea puțin, a lucrat prea mult. Mi-a povestit: A fost, prin fundația Yehudi Menuhin, să cînte într-un spital de copii -- chiar în clinica în care a fost pe la vreo 10 ani, cînd i-a căzut la școală poarta de fotbal în cap. (Și, cu degetarul de măsurat pulsul în vîrful degetului, se juca de-a "E.T. phone home".) Între timp, mi-a spus, nu se schimbase chiar nimic acolo.

Dar era o diferență: Una era să cînți pentru copiii cu accidente și oase rupte, alta să cînți pentru copiii bolnavi de cancer. Cei cu oase rupte, mi-a spus, care "au o viață", ascultă mai mult sau mai puțin. Cei bolnavi de cancer ascultă fiecare sunet pe care îl scoți.