Este înduioșător să dai telefon cuiva și să-l inviți la interviu, mai ales cînd au trecut mai multe luni de cînd respectivul și-a trimis dosarul și cînd se știe că slujba e prost plătită. E înduioșător să auzi cum i se înmoaie vocea, cum se bucură, cum încearcă să placă.
4 comentarii:
Mda, cam asta e senzatia. Tragi-comic e sa fii sunat in noiembrie pentru un job la care ai aplicat in martie. Anul trecut. True story. Garantez, pentru ca mi s-a intamplat mie. Din pacate mereu am fost capatul de fir al invitatului, si in ultimul timp nici acolo.
Martie-noiembrie, septembrie-februarie, cam tot pe'acolo. Whatever. Mă bucur să te revăd!
M-am intors. Ca sa citez un film ridicol, big as life and twice as ugly. Chiar daca n-am mai scris, te-am mai urmarit, sa stii. Si revederea virtuala imi face mare placere si mie.
:-)
Se pare că înduioșarea mea a fost de bun augur.
Dar urmează altceva: O mulțime de însemnări japoneze. Keep in touch!
Trimiteți un comentariu