28 februarie 2012

Sex and the City of Tokyo. Scrisori, istericale și uimiri japoneze

Stimate Herr P.,

împreuna cu prof. Miyake ne-am gîndit foarte tare la escala dvs. de opt ore la Tokyo. Știți, aeroportul Narita este în afara orașului, drumul în oraș durează peste o oră cu cel mai rapid tren și costă 30 de euro. Apoi trebuie să schimbați trenul la gara centrală cu un metrou, ceea ce nu este foarte simplu pentru că, știți, orașul este foarte mare și panourile indicatoare în Japonia din păcate sînt scrise în cea mai mare parte în japoneză. Mi-ar fi foarte frică să nu vă rătăciți și să pierdeți avionul de Hiroshima. Pe aeroportul Narita sînt foarte multe magazine, restaurante, cafenele, unde puteți petrece mult timp. Dar dacă țineți neapărat să vedeți Tokyo, iată un link etc., etc.

Cît despre bani, nu știu dacă v-am mai spus, salariul se plătește pe data de 17, deci ar fi foarte bine să aduceți yeni cu dvs. Pentru cele trei săptămîni, 300 de euro ar fi suficienți.

Cu salutări cordiale, a dvs.
B. Yoshimoto


Moș Pinocchio, considerîndu-se un om lipsit de (aaaaah) simțul orientării, renunță instantaneu (deși nu fără părere de rău) la turul orașului recomandat de Marx (pentru că nu este niciodată greu să renunți la recomandările lui Marx) și răspunse într-un PS că va căuta o mașină de făcut bani pe aeroport. Dacă mașina nu va funcționa (Moș Pinocchio se gîndi la aeroportul Fiumicino), atunci își va scoate flautul, iar trecătorii îi vor da ceva bani care poate că vor ajunge pentru trei săptămîni de post. Pe mai departe, ascultă chemarea datoriei profesionale. Continuînd seria de istericale interente călătoriilor mai mici și mai mari (inclusiv în România), adoptă instantaneu ideea de a găsi un loc cu wifi (“Măcar asta or avea, nu? Că doar nu sîntem pe aeroportul din München, heh.”), și începu să fiarbă gîndindu-se la unii și alții dintre colegi și la solicitările lor via e-mail, unele mai stupide ca altele. S-ar spune că detașarea ar potoli astfel de fierberi (“Pot să mă… știi unde? Da, exact acolo.”), deși în realitate efectul este echivalent cu acela al căderilor de presiune: Temperatura de fierbere coboară, dar fierberea rămîne cel puțin la fel de intensă.

Dar Moș Pinocchio fu dintr-o dată străluminat de zen. Și îi spuse domnului Inginer:

– Știi ceva? Am să fac o cafea.

Domnu’ Inginer evaluă concluzia:

– Știi ceva? Ideea ta mi se pare înțeleaptă. Fă-ne o cafea, te rog.

Cafeaua odată băută, Moș Pinocchio își citi e-mailul.

Stimate Herr P.,

Am o propunere. Un student de-al nostru locuiește acum la Tokyo, tocmai am vorbit cu el la telefon. Are timp în ziua sosirii dvs. și abia așteaptă să meargă la Asakusa (Tokyo). În afară de asta, puteți să îl întrebați despre gym la Hiroshima, pentru că a fost acolo să se antreneze, el este campion la karate. Dar asta numai dacă doriți.

A dvs., etc., etc.
B. Yoshimoto

PS Ideea dvs. este excelentă, sînt convinsă că veți primi foarte mulți bani.


Un zîmbet cu proporțiile unui luptător de sumo se întinse pe fața lui Moș Pinocchio. Un student neamț, blond și cu ochi albaștri, cu niște umeri “uite-așa”, pe deasupra și campion la karate. La urma urmei, poate că viața în Japonia nici nu e chiar așa de rea.

3 comentarii:

Madelin spunea...

O sugestie.

Alta sugestie: Kyoto, unde s-a mutat de curand Muriel Barbery (impreuna cu sotul fotograf). Asta dupa succesul cartii "Eleganta ariciului", in care apare si Japonia, cumva...

Cora_ spunea...

"Un student neamț, blond și cu ochi albaștri, cu niște umeri “uite-așa”, pe deasupra și campion la karate."

no way - zise vocea, domn' inginer e a-do-ra-bil!

Pinocchi0 spunea...

Vorbeam doar de umeri :-)