Iar dacă nu credeți că asta e o performanță, să vă văd făcînd asta cînd toate – dar toate! – sînt scrise în japoneză. Uite’așa.
02 martie 2012
Mari succese cotidiene
Azi am reușit să iau autobuzul, să mă duc dimineața la birou de unul singur, să stampilez fișa de pontaj (da, am o ștampilă cu numele meu), iar seara să plec din nou, tot cu autobuzul. Nu, nu m-am rătăcit. Pe urmă am reușit să fac și cumpărături înainte să închidă, și nu, nu m-au dat afară, am ieșit de bună-voie cînd am terminat. (Adică la ora închiderii.)
Iar dacă nu credeți că asta e o performanță, să vă văd făcînd asta cînd toate – dar toate! – sînt scrise în japoneză. Uite’așa.
Iar dacă nu credeți că asta e o performanță, să vă văd făcînd asta cînd toate – dar toate! – sînt scrise în japoneză. Uite’așa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
ce amintiri neplacute imi trezesti:) sa vezi cind o sa te ratacesti, atunci sa te tii:))
si stampila?
Și eu care aveam o părere bună despre mine că nu m-am rătăcit prin orașele din Europa... :))
Lektor: Mda, la asta mă gîndeam și eu. N-ai idee cum mă rătăcesc la München, și asta recent... Nu trebuie decît să mă gîndesc puțin mai mult la ce lucrez și să iau metroul invers, sau să uit să cobor.
Irina: Aici, lumea nu semnează [condica], ci pune ștampila. Cred că trebuie să scriu mai în amănunt despre asta.
Ionuca: Hmm, asta e o chestie de sistem de valori. Ar fi simplu dacă în Europa ar fi așa și în Japonia invers (nu contează ce), numai că lucrurile sînt taare amestecate. Cum scria un bloger un extras din puțul gîndirii: Viața e complexă și are multe aspecte :-)
Asta am inteles (cu pusul stampilei), ce vroiam sa stiu e daca si pe ea e scris tot in japoneza (numele).
Da, sigur, în katakana.
Trimiteți un comentariu