Începem cu bagaje. (Emoțiile au început ceva mai devreme.) Cîteva dessou-uri și cosmeticale, restul hainelor de vară le aduce domnu’ Inginer la fața locului. (Să nu uităm gunoiul, trebuie scos pe balcon. Aici nu poți să arunci orice oricînd, ci numai după plan și în pungă de culoarea coresponzătoare. Dar nu despre asta vroiam.)
Plouă, dar nu contează.
Mîine dimineață, perpelirea.
Mîine la prînz, îndesat mîncare fără poftă în vederea indigestiei, altfel răsturnare.
Mîine după-masă, ținut cuvîntarea inaugurală. Himmelherrgott.
După aia, de sărit în tren. Adică în shinkanzen.
Schimbat la Fukuyama din shinkanzenu’ personal în shinkanzenu’ accelerat.
De găsit calea cu metroul scris în kanji. (Două stații.)
(Pe întunerec la ora aia. Osaka după apusul soarelui e pe întunerec. Inclusiv în metrou.)
De culcat, de sculat.
De luat micul dejun.
De așteptat domnu’ Inginer.
(De ocamdată, Hacienda Los Haroldos, Cabernet Sauvignon 2011. Lectore, niiiimeni nu știe ce bunătăți ne vin din Arhentina. Și nu costă decît 1050 de yeni sticla, la Fukuya în La-la-kitchen. Hai noroc.)
Un comentariu:
hehe, velbekomme :))
doar sa nu-l beti cu betisoare:)
Trimiteți un comentariu