22 septembrie 2012

O despărțire. O strîngere de mînă

Pleca pentru un an în Anglia la studii, așa că l-am condus cu toții seara la autobuz. (Aeroportul era departe.) Era un copil dulce la 21 de ani cu bretonul în ochi, dar nu numai pentru asta îl iubeam noi. Fiecare l-a învățat cîte ceva – Jessica, de exemplu, cum să-și cumpere bilete de avion.

Dă-mi mîna, i-am spus, și i-am strîns-o. Știi, asta e problema japonezilor, nu știu să dea mîna. Cînd vrei să dai mîna cu ei, îți dau, uite’așa, o fleașcă. Strînge! Și a strîns, apoi ne-a făcut cu mîna de la geam.

Autobuzul a plecat, iar noi ne-am risipit fiecare spre casă.