A li se cere iertare = reabilitare? Asta e întocmai cu situația ridicolă în care cineva dorește cu tot dinadinsul să-și „recupereze” în instanță onoarea terfelită în mod calomnios. Nu se mai recuperează nimic, odată faptul consumat. Oricum, nu prin scuze, și nu prin compensații bănești.
Nu, cunoscînd urmările, într-adevăr nu se recuperează nimic. Dintr-o viață distrusă pe un motiv absurd n-ai ce să mai recuperezi 50 de ani mai tîrziu. Gestul este în primul rînd simbolic. Apoi bănuiesc că e și o chestie administrativă, prin care se șterge cazierul anumitor persoane -- poate să conteze. Pînă la bani mai e cale lungă. Oricum, în multe cazuri este vorba de victime ale regimului nazi care, atunci cînd a fost vorba de alte acuzații, au fost reabilitați cu tot tacîmul, așa că de ce nu și în cazul ăsta.
În fine, notele despre care vorbim sînt traduse de mine din germană și cam la repezeală, așa că unele amănunte pot foarte bine să fie "chestiune de traducere".
Mie mi se pare ca e de bine. Desigur, nu se repara NIMIC din ce s-a intimplat, dar, pe linga simbolica gestului, mai exista si prezentul si viitorul. Si - in aceasta zona - chestiunea transmite un MESAJ. Cum zic anglofilii: loud and clear.
Cristian SIRB: doar un singur exemplu pentru argumentul meu de mai sus: polonezii si nevoia lor extrema ca rushii sa recunoasca Katinul si sa isi ceara iertare. Aducea asta inapoi zecile de mii de ofitzeri polonezi, ucishi misheleshte? (scuze pentru 'sh'ul nediacritic).
6 comentarii:
A li se cere iertare = reabilitare? Asta e întocmai cu situația ridicolă în care cineva dorește cu tot dinadinsul să-și „recupereze” în instanță onoarea terfelită în mod calomnios. Nu se mai recuperează nimic, odată faptul consumat. Oricum, nu prin scuze, și nu prin compensații bănești.
Nu, cunoscînd urmările, într-adevăr nu se recuperează nimic. Dintr-o viață distrusă pe un motiv absurd n-ai ce să mai recuperezi 50 de ani mai tîrziu. Gestul este în primul rînd simbolic. Apoi bănuiesc că e și o chestie administrativă, prin care se șterge cazierul anumitor persoane -- poate să conteze. Pînă la bani mai e cale lungă. Oricum, în multe cazuri este vorba de victime ale regimului nazi care, atunci cînd a fost vorba de alte acuzații, au fost reabilitați cu tot tacîmul, așa că de ce nu și în cazul ăsta.
În fine, notele despre care vorbim sînt traduse de mine din germană și cam la repezeală, așa că unele amănunte pot foarte bine să fie "chestiune de traducere".
Mie mi se pare ca e de bine. Desigur, nu se repara NIMIC din ce s-a intimplat, dar, pe linga simbolica gestului, mai exista si prezentul si viitorul. Si - in aceasta zona - chestiunea transmite un MESAJ. Cum zic anglofilii: loud and clear.
Cristian SIRB: doar un singur exemplu pentru argumentul meu de mai sus: polonezii si nevoia lor extrema ca rushii sa recunoasca Katinul si sa isi ceara iertare. Aducea asta inapoi zecile de mii de ofitzeri polonezi, ucishi misheleshte? (scuze pentru 'sh'ul nediacritic).
Unele legi mi se par chiar absurde. Nu fac discriminare, dar nu suport homosexualii....
Mi se pare că tocmai faci publicitate pe blogul unui homosexual.
alexandra: habar nu am cine esti si cind si de unde ai aparut, dar itzi zic franche: nici eu nu pot sa sufar homofobii. Adica, pe tine.
Trimiteți un comentariu