11 iulie 2013

Marx își dă în petec. O parabolă postcomunistă

Acum cîțiva ani, Moș Pinocchio, createur de personages, s-a amuzat răutăcios să creeze personajul Marx. Cine e Marx? În primul rînd, filosoful. În al doilea, pianistul gay care s-a instalat în reședința lui Moș Pinocchio și a domnului Inginer în momentul în care domnu’ Inginer a început să lucreze în Estul Sălbatic. O vreme, adică vreo doi ani, totul a mers ca pe roate, elegant și la viteze amețitoare, ca atunci cînd Marx își conduce mașinuța pe autostradă. Viteza amețitoare e problema, ca și o anume – hai să-i spunem creativitate a lui Marx, căreia îi stă mai bine în sala de concert decît la volan. Mai nou, Moș Pinocchio a luat hotărîrea istorică să nu se mai suie în vecii vecilor amin în mașina condusă de Marx. Dar să nu anticipăm.

Cînd pisica nu-i acasă (unul în Japonia, celălalt în Estul Sălbatic), Marx își dă în petec. Cînd pisica se întoarce acasă, Marx continuă să-și dea în petec.

  • Marx face duș, aerisește baia și pleacă în trombă la agățat. Moș Pinocchio vine seara acasă și găsește ușile vraiște și apartamentul înghețat, iarna la minus 10 grade, în schimb caloriferele duduind.
  • Marx își lasă vasele nespălate în bucătărie, nu să le spele, ci să le pună Moș Pinocchio în mașina de spălat vase, că lui Marx îi e greu.
  • Marx pune mașina să spele o singură pereche de jeans, chiar dacă Moș Pinocchio și domnu’ Inginer întîmplător sunt acasă și au și ei rufe de spălat.
  • Marx folosește diverse alte mașinării electrice din dotare (încărcătorul de la periuța de dinți electrică, modemurile pentru internet, chiar și, da, fierul de călcat) și nu le scoate din priză cînd termină.
  • Pun și eu borcanul ăsta aici, da? Moș Pinocchio tocmai gătește, borcanul gol de iaurt al lui Marx îi stă în drum, așa că îl ia și il clătește. Apoi îl duce tot el înapoi la magazin.
  • Marx își lasă socata personală două săptămîni pe masă în bucătărie, în timp ce insulițele de mucegai cresc și înfloresc.
  • Marx etc., etc., etc.
  • Lui Moș Pinocchio îi sare țandăra.

Și acuma vine partea interesantă, morala poveștii. De ce face Marx toate astea, pentru că n-are șapte ani de’acasă? Ca o prezumție de nevinovăție, Moș Pinocchio presupune că Marx are șapte ani de’acasă. Problema este însă mentalitatea prusacă: Fă ce-ți tună atîta timp cît nu deranjează pe nimeni; cînd dereanjează pe cineva, ți se atrage atenția. Pe românește, în traducerea lui Moș Pinocchio: Mergi cu nesimțirea pînă acolo unde le sare țandăra celor din jur și te dau afară.

Și uite’așa, neglijențele microscopice ale lui Marx, cumulate infinitezimal, devin o problemă de toleranță pentru Moș Pinocchio. Care are două posibilități: Unu, să zică de fiecare dată că-l deranjează; doi, să zică ceva atunci cînd consideră că Marx a întrecut măsura, și anume: Îți trag palme, mă’nțelegi? Și să i le tragă instantaneu.

Cam așa și în România postcomunistă, filosofează Moș Pinocchio, sau în comunitatea gay. Marx, cel real, se instalează bine-mersi, își dă în petec, întrece măsura, boborul se revoluționează și-i trage palme. Furtuna trece, lucrurile se calmează, toți răsuflă ușurați, apoi istoria se repetă. Conform mentalității germane, Moș Pinocchio și respectiv boborul român ar trebui să spună clar și răspicat de fiecare dată cînd Marx își dă în petec. Marx să ia aminte și să învețe el de la bobor, nu numai boborul de la el; boborul să se obișnuiască și el să deschidă gura la timp, să înghită mai puține măgării infinitezimale, să acumuleze mai puțină agresivitate, sau deloc, și să nu mai ajungă în situația să tragă palme cuiva.

De ce nu fac asta Moș Pinocchio și boborul? Pentru că asta cere atenție constantă, adică efort. Moș Pinocchio și boborul preferă liniștea, confortul și premiza că Marx are șapte ani de’acasă și știe și singur cum să contribuie la confortul comunitar. Premiză greșită, Marx are șapte ani de’acasă, dar în acele timpuri mama și tata lui l-au învățat altceva.

Palme, sfîrșitul actului I, cortina, și istoria se repetă.

6 comentarii:

Monica spunea...

În primul rând că am luat monitorul la palme, doar de-a simțit și Marx ceva.

Mai există poporul maghiar (generalizez, dar dacă știu vreo 4 persoane care așa fac, așadar îmi permit, plus că din partea mea nu primești studii bazate pe statistici bine puse la punct ci un simplu comentariu). M-am lungit.

Ce face maghiarul: lui Marx nu-i spune nimic,îl privește condescendent, în schimb îi macină altuia nervii cu ce-a făcut Marx. Cei doi se turează, se ceartă între ei, se sinucid, iar Marx ademenește noi furnici ăîn bucătărie cu socată.

Vivat poporul german!

Pinocchi0 spunea...

Atunci sunt un maghiar, se pare, I am a Hungarian. Îi macin nervii domnului Inginer cu ce a făcut Marx, și poftim ca acum vi-i macin și vouă, dar lui Marx nu-i spun nimic. Situația devine cu atît mai delicată cu cît pe ziua de azi l-am rugat frumos să stea acasă după masă (iar e în vacanță, beșnița!) cînd vin ăia să citească contoarele de la calorifere. Mi-a făcut un serviciu la cerere, cum aș mai putea să-i trag palme?

Oh și nu, socata lui era personală în sensul că și-a cumpărat pentru el o steclă cu sirop de soc pe care l-a lungit cu apă de la robenet și l-a aruncat după două săptămîni cu mucegai cu tot, să nu-ți închipui că a făcut-o el pornind de la flori de soc, heh. Și stai să vezi, și-a cumpărat și cîrnați (bio, ha!), i-a prăjit pe aragaz în tigaie de parcă gătea cu aruncătorul de flăcări, de-a împuțit toată casa, a trebuit să-i arate domnu' Inginer (ca un inginer ce e) cum se dă plita mai încet să nu-i pîrlească mîncarea după 10 secunde, și...

[...bombăneală continuă, din ce în ce mai îndepărtată...]

Blegoo spunea...

Pinocchio, treaba e simplă, tu complici lucrurile, lol.
Ăla e neam prost, n-ar trebui să te amesteci cu el de nici un fel.
Simpatizez cu nervii tăi, da' nu pot să nu remarc cum te chinui singur.

Cora_ spunea...

Da-mi emailul lui Marx, sa-i povestesc de ce nu-mi place comunismul... :)))

In rest, cam de acord cu Blegoo, desi imi vine greu sa recunosc(gluma).
Eu l-as da afara pe usa(nu pe blegoo, pe Marx), direct. :)

nume spunea...

mda, nasol, stiu cum e.
si eu am tacut si cand au plecat, ne-am despartit prietene. cand mi-au cerut sa revina, am zis ca nu. si pt ca ma credeau bleaga, au incercat sa treaca peste "nu", moment in care mi-a sarit tandara si le-am aruncat in fata tot ce am rabdat. cine-i ciufuta, salbatica si prost-crescuta acum? :)
cred ca-i mai bine sa-i zici de fiecare data cand calca pe bec. poate se simte, te relaxezi si tu si nu risti sa-l iei la palme si sa te legi de ma-sa cand se umple paharul.

Rudolph Aspirant spunea...

Am pe undeva impresia mai degraba culturala ca la minoritati (care la o adica pot include si vorbitorii de alte lb decat cele de circulatie internationala, de ex romana, maghiara, olandeza, etc, nu numai gay-ii sau african-americanii, care si ei se pot simti uneori oarecum asediati de vorbitorii de limbi de larga circulatie internationala PLUS de miliardul chinez) ca nu se poate inca fara Marx si fara Freud, desi eu personal, cand simt ca situatia se complica, sau ca o complic eu prea mult (mai mult probabil din cauza "genei" mele complicante gay, nu din vreo tendinta deosebit de intelectuala), ma consolez gandindu-ma cu veselie si la fratii Marx (Groucho, Harpo, etc) !!