Toamna, cam pe vremea asta, se adunau în bucătărie: bunica, mătușă-mea, și încă o cucoană pe care memoria nu reușește s-o mai identifice, probabil o identitate variabilă. Grămezi enorme, în primul rînd de roșii, cărate cu sacoșa (uneori cu căruciorul) de la piață. Se opăreau, se dădeau prin mașină – cu atenție, să nu rămînă sîmburi, că se acrește sucul. O parte se conserva ca atare (borcane opărite, celofan înmuiat, bărbații invitați în mod excepțional și pentru scurtă vreme să țină celofanul în timp ce cucoanele îl leagă), restul merge la zacuscă. În bucătărie e cald (septembrie la margine de București), cucoanele sunt transpirate și obosite, dar entuziaste. Recolta e bogată, cămara se umple.
München, anul 2014: Fereastra larg deschisă în bucătărie, vremea e îndurătoare, nori pufoși-bulbucați pe albastru. Am convenit de comun acord asupra numelui „ratatouille”. Domnu’ Inginer e invitat în mod special să guste: Se aprobă. Rezultatul se poate studia mai jos.
(Și mi-aș dori foarte tare ca Prinzessa și Gogoscharski să știe și ei asta, pentru că nu tot ce e suc de roșii și conserve de legume vine de la supermarket.)
3 comentarii:
Gând la gând (noi și toți fabricanți de zacuscă Îmi bănuiesc o vecină că a făcut cel puțin o caponata, de dimineață). Mama face zacuscă și-mi trimite pe messenger situația, mai ceva ca la fotbal minut cu minut. Imaginează-ți că toamna asta face zacuscă cu linte roșie și că de dimineață tragedia era că în oală scăpase un mic gogoșar picant. I-am trimis repede remediul (bucățelele de cartofi sau morcovi absorb cumva iuțeala) dar am aflat că și lintea și-a făcut datoria.
Vad ca are ciuperci. Albe. La noi se pun din cele de padure, rosii din gradina, vinete ceapa la fel. Stai, zacusca ta in esenta tot de la magazine vine, ori ai fost la piata aia celebra de alimente din Munich special pentru o tocanita?
Monica, zacuscă cu linte roșie trebuie să fie o noutate mondială. Ați patentat-o?
Peder: Eh dragă... Ideea originală e că pui ce ai în sezon, nu?
Trimiteți un comentariu