Într-un alt episod de academic bitching, experimentul mustății albastre fu demarat, și Moș Pinocchio se transformă în Dr. Blaubart. Rezultatul fu un val de proteste (în primul rînd Gogoscharski), apoi un val de întrebări ontologice: De ce există cea care este?
Dr. Blaubart se simți bine. Întîi de toate, mustața albastră era o mască funcțională avînd miraculoasa proprietate de a transforma mimica de tip pissed-off în zîmbete amabile. Fu, de exemplu, acea întîlnire pe coridoare, în care Șeful Comisiei (majusculele explică suficient) bloca drumul. Văzînd cine vine, se întoarse spre Dr. Blaubart cu un zîmbet ironic à la George Double You, iradiat de la înălțimea celor o sută nouăzeci și cinci de centimetri, fiecare din ei absolut conștient de importanța și frumuseștea lui fără egal. Interpretăm acel zîmbet ca pe o întrebare: Ei, mai ai ceva de spus? („...și încă mai trăiești, bătrînă doamnă?”). Dr. Blaubart nu dădu semne că ar binevoi să-și încetinească viteza de croazieră, sau să-și modifice traiectoria, și răspunse la rece: Guten Tag.
Pentru studenții siderați (sau poate numai îngrijorați), Dr. Blaubart compuse următoarea filosofie, consultînd dicționarul de simboluri al lui Chevalier și Gheerbrand: Barbă-Albastră este păzitorul unei cunoașteri absolute. Firele de păr sunt rădăcinile prin care capul își trage seva spirituală din Univers (era cît pe’aci să spunem: din Internet), iar albastru este culoarea nesfîrșitului și a profunzimii reci. Combinația de albastru cu alb (pentru că firele albe se descopereau imediat singure) este culoarea Fecioarei însărcinate și deci a licornei. Nevestele prea curioase (și desigur că nu numai ele) au fost pedepsite pentru accesul nepermis la cunoaștere. În fine, uciderea lui Barbă-Albastră de către frații văzuți de Sora Mea Ana din turn în norul de praf nu este un happy-end prin restabilirea dreptății și ordinii universale, ci ocultarea cunoașterii prin dispariția Păzitorului, deci o dramă fundamentală a umanității.
Moș Pinocchio, în dulce-amarul tîrg al Crângașilor, se aplecă în fereastra unui taxi și puse întrebarea: Mîine dimineață la 4, găsesc eu oare pe cineva aici? Taximetristul își împodobi răspunsul cu formula barocă: Oh, frate al meu întru mustață. Șase ore mai tîrziu, la ora pomenită, fu luat din acel loc un taxi către Aeroportul Otopeni. Alte 24 de ore mai tîrziu, Moș Pinocchio, de lîngă domnul Inginer dormind, se strecură tiptil în baie și se bărbieri. Experimentul a durat o jumătate de an.
Oferim cui dorește să-l repete: o jumătate de sticluță de vopsea albastră de păr, și un tub cu vax englezesc pentru mustață. Rugăm seriozitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu