`In spring, when woods are getting green,
I'll try and tell you what I mean.'
`Thank you very much,' said Alice.
`In summer, when the days are long,
Perhaps you'll understand the song:
In autumn, when the leaves are brown,
Take pen and ink, and write it down.'
`I will, if I can remember it so long,' said Alice.
A fost cam așa:
– Bună, ce bine-mi pare că te văd, ce mai faci?
– Bine, trăiesc.
– Asta văd. Și?
– Ach, nu știi?
Interlocutorul era Gogoscharski; locul, în continuare, Paris; timpul: după-amiaza măcelului de la Charlie Hebdo. Răsfoind printre note și notițe, am dat și peste unele pe tema, și pe care ar fi timpul să?
București. Mai rău: Crângași. După ce am răsfoit și oprit televizorul, aud prin geamul deschis mașini, motociclete, frînturi de manele, hăhăieli, lamentări, înjurături. Unele concrete, loco, altele virtuale, adresate considerațiilor mele hamleto-charliste.
Nu literaturii de sertar. Nu că n-aș crede că am avut dreptate. Dar dacă lucurile mi-ar fi fost atît de clare încît să le scriu clar, convingător și fără echivoc (măcar dacă sunt înjurat, să fiu înjurat pentru ce gîndesc, nu pentru ce înțeleg alții), atunci nu ar fi rămas în sertar. Acolo sunt și acolo vor rămîne, spre exasperarea cititorilor, cu nimic mai mică decît a autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu