Arta fugii

----- Original Message -----
From: "Pinocchio N. Collodi"
Sent: Di, 22. Jun 2004 11:20:59 Europe/Berlin
Subject: Arta fugii

Dragul meu [...],

a fost odata un conced: Eu, cu amindoi copiii, la domnu' Inginer acasa. Abia ajunseseram intr-o vineri, si incepuseram sa ne simtim bine, petrecuseram sfirsitul de saptamina la lac, iar luni de dimineata, la prima ora, suna telefonul. Domnu' Inginer imi striga ceva prin usa de la baie, eu nu inteleg, vreau sa raspund, dar pina la urma, ce noroc, am fost prea inert. In cele din urma stateam noi patru in jurul masinariei de raspuns la telefon si il auzeam in direct pe seful domnului Inginer care ii spunea ca vrea sa il cheme inapoi din concediu, uite'asa, fara un motiv special. In doua ore eram imbracati, impachetati si bine pusi pe autostrada, pe undeva pe la Frankfurt, in directia Strasbourg. Am petrecut o saptamina de vis in apartamentul unui amic plecat in concediu, undeva pe linga dom; pina cind s-a stricat vremea si ne-am hotarit ca acasa ploua mai ieftin. Acasa, adica la München, si nicidecum pe drumul cel mai scurt, pentru ca domnu' Inginer nu vroia sa se mai intoarca la el acasa pina in ultima zi de conced. (Acea fuga a fost inceputul perioadei negre din cariera lui, care devine inca din ce in ce mai neagra in virtutea diverselor fuziuni de concerne si rationalizari de personal. Iar daca intr-o zi va fi mai bine, atunci va fi, ehei, cine stie unde?)

Am avut ieri o pre-aventura estivala, anume am rezervat, nu fara complicatii organizatorice (gurile rele ar spune ca aceste complicatii ma caracterizeaza), biletele de avion München-Londra, pentru mine si Prinzessa. Din cele cinci mari aeropoarte londoneze, am nimerit fara intentie si fara speranta la cel mai bun, London Heathrow. Pe scurt: LHR. Vei fi observat ca fiecare aeroport are prescurtarea lui, cum ar mai fi si OTP pentru Bucuresti Otopeni, FCI pentru Roma Fiumicino, FRA pentru Frankfurt am Main sau MUC pentru München Franz-Josef Strauss. Voilà.

Daca as sti ca ai timp de plimbari, as organiza o deplasare la domnu' Inginer si te-as invita acolo. Dar banuiesc ca vei fi in fuga? In caz contrar, spune-mi. Eu voi fi acolo oricum la sfirsitul viitor de saptamina -- pe linga celebrele bilete de avion, mi-am mai luat si un bilet de tren pentru tirgul de provincie al domnului Inginer. Ah, cit despre reusita sau nereusita escapadei tale romane: Bineinteles ca am citit relatarea cu atentie. A fost reusita, punct.

Pentru alergie ai toata intelegerea si compasiunea mea, cu atit mai mult cu cit sufar si eu in acelasi timp. In general, suferinta mea se incheie (in mod neasteptat din punct de vedere stiintific) cu perioada in care infloresc teii. Urasc mirosul de flori de tei, sa ma ierte Eminescu! In locuinta veche aveam patru tei mari si batrini chiar in fata ferestrelor. Culmea perversiunii, erau specii diferite, care infloreau decalat, asa ca aveam parte de o perioada dubla de miros. Un an de zile, de cind cu locuinta mea de vara de la tzara, am trait apoi cu iluzia ca locuiesc intr-o zona iertata de fanteziile perverse ale naturii, cel putin de unele din ele, pentru ca blocul meu este inconjurat de meri, care fac primavara niste flori superbe. Am descoperit teii deunazi, cum a descoperit Mel Brooks in 'High Anxiety' pasarile ucigase, aliniate undeva deasupra lui, gata sa-l umple de gainatz. Tot asa se insira teii pe aleea dinspre gara, cu florile pregatite, gata sa inceapa sa miroasa. Noroc ca nu la ei sunt alergic, idiosincrazia este de natura pur estetica, prefer parfumurile usor amarui, cum ar fi Eau d'Issey sau Aqua de Gio - dar ce flori vor mirosi asa?

Intr-adevar, poza pe fundal galben pare ireala, dar chiar asa a fost. La München toamnele aurii sunt extrem de rare. Ploua prea des, iar frunzele sunt ori verzi, ori nu sunt de loc. In 1999 am avut o toamna fantastica: Tocmai imi terminasem doctoratul, fusesem intr-un scurt concediu la Bad Gastein, despre care scriam in scrisoarea catre Dana. Domnu' Inginer isi montase cauciucurile de iarna, iar eu imprumutasem de la Mihai lanturile antiderapante. Am avut peste 20 de grade in fiecare zi. Apoi ne-am intors la München - cursurile incepeau pe atunci dupa 1 noiembrie - si asta a fost o plimbare, un mic parc intr-un colt de cartier. Ce frumos!

Ei bine da, pentru ca va iubesc, nu pot decit sa va iubesc, iar adevarata dragoste este neconditionata. (Si voi stiti asta foarte bine, mizerabililor!) Si Mihaela e geamana, si am iubit-o intotdeauna la fel, cu frumusetea ei, cu bunatatea ei, cu talentul ei, cu depresiile ei, cu hachitele ei, cu minciunile ei, cu distantele ei... Odata, de mult, mi-a venit ideea sa-i fac o declaratie de dragoste si sa ii cer sa fie prietena mea. M-a privit cu o intelegere usor ironica, si mi-a spus - nu mai tin minte in ce forma - ca daca am s-o iubesc mereu, intr-o buna zi are sa inceapa sa ma iubeasca si ea. Greu de imaginat cu cine m-as fi potrivit mai putin; dar am fost si am ramas buni prieteni. Cind vin la Bucuresti, de doua ori pe an, o vizitez din cind in cind la birou, si de cele mai multe ori o prind ori in vreo predare, ori intre examene de conducere, ori in alte viteze. O pup dulce, si ii spun ca imi pare bine ca am vazut-o. Si chiar asa e.

Daca ma gindesc bine, adevarul este ca eu de fapt nu o cunosc. Am fost in clase paralele la liceul Lazar, am fost in acelasi cenaclu Sagetatorul, am impartit vacante, examene, poezii, dragosti si tristeti, m-a mingiiat cu pensule moi pe fata in timp ce ii explicam analiza matematica, i-am adus buchete uriase de flori -- dar de fapt habar n-am cine e ea. Impenetrabilitate, cum spunea Humpty-Dumpty pe post de argument suprem. Impenetrabilitate, numele tau este Mihaela. Desi Liliana, poeta, spunea despre ea ca este inefabila. O cunoaste mult mai bine decit mine.

Nu m-am dus sa-l vad pe dragul de Mircea [...], si asta pentru ca am avut multe alte lucruri de facut, si pentru ca imi place sa il citesc, dar nu sa-l ascult. Cultura romaneasca si bucuresteana prefer sa o gust la fata locului, nici nu mai e asa de mult pina atunci. Ranchiunos nu sunt de felul meu, am numai o memorie foarte buna :-)

Iata noutatile. In curind am sa ma duc la cursul de Knowledge Management si am sa ma straduiesc din nou sa nu adorm, apoi am sa trec pe la Jürgen sa ii duc sticla de Pinot Gris de Murfatlar pe care i-am promis-o. Daca te amuza, uita-te ce homepage am facut pentru el si pentru pravalia lui din mijlocul cartierului gay: www.goldnase-schmuck.de

Pe miine!
[...]