Exhibari

----- Original Message -----
From: "Pinocchio N.Collodi"
Sent: Monday, June 28, 2004 11:24 AM
Subject: Exhibari


Buna dimineata, buna dimineata! Dragul meu bolnav inchipuit!

Dragut din partea ta ca ti-ai inchipuit masinile si masinatiile nemtesti mai precise si mai punctuale decit sunt -- ca mai toti care privesc lucrurile din afara, si mai ales din directia est. Aeroportul de la Frankfurt este, dupa parerea mea, o capitala a haosului, neconcurata poate decit de cel de la Milano Malpensa. Ca sa nu mai
discutam factorii igienico-estetici; vei fi stiind la ce ma refer, daca te vor fi trecut oarece nevoi in momentele de asteptare. Poate ca ai fi devenit inca si mai realist daca ai fi facut cunostinta cu CFRul german, dar prietenilor nostri le dorim, nu-i asa, numai binele.

De unde cuvintul 'asalcian'??, ma mir. De la 'Alsace' si 'Elsass' nu se poate importa decit forma 'Alsacia' si 'alsacian', dar ai dreptate, nu se stie niciodata. De ce spun italienii 'formaggio' si nu 'fromaggio'?

Este o greseala din partea ta sa imi scrii povesti ipohondre, pentru ca vezi, rezonam pina si aici. Despre chestia cu prostata, facind abstractie ca se afla in alta parte (remarci progresul fata de acum 20 de ani, cind o intrebam pe Grasa-umple-casa daca ea are prostata, desi am fost intotdeauna bun la toate materiile naturii) trebuie sa iti spun totusi ca esti rezonul in persoana in comparatie cu Lothar. El, cu toate povestile despre care scriam acum citava vreme, nu are nimic
organic la prostata, la el totul este psihic. Apoi povestea ta, ca si cosurile si aftele care ma bintuie si pe mine in ultima vreme si pe care le atribui alergiei care mi-a perturbat sistemul imunitar, mi-a adus aminte inca o data de vremea liceului, cind faceam cosuri chiar pe interfata dintre oasele bazinului si scaun -- un chin pe bancile de lemn si asa teribil de incomode ale Liceului Lazar. Iar intr-o buna zi, cind ma duceam in vizita la François pe Compasului si stateam pe ultimul scaun din spate, autobuzul 137 cu burduf si posterior basculant m-a aruncat in sus la un hop si am aterizat chiar pe numita excrescenta. Durerea ucigatoare mi-o amintesc perfect si in ziua de azi.

Cit despre incisivii ciobiti -- ajunsesem pentru prima data la domnu' Inginer, primul sarut se consumase deja in bucatarie (in vitrina care se ofera cu generozitate privirilor vecinilor de vizavi, si prin care pina in ziua de azi imi face mare placere sa umblu la nudul gol atunci cind temperaturile o permit), tocmai eram la capitolul urmator, in pat, cind m-am desprins din imbratisare, am cautat cu limba prin gura si am scos in cele din urma o bucata de dinte. Sigur ca nu era ceea ce s-ar putea numi 'ciob', dar era totusi de dimensiuni vizibil superioare oricarui fir de nisip de pe litoralul Marii Negre, sa zicem. Locul de unde lipsea (incisivul central din stinga sus) se mai simte si azi, dupa 7 ani, desi s-a slefuit intre timp si arata ca o neregularitate dentara din cele mai frecvente si mai banale.

In fine, inainte sa ma apuc, mai remarc asemanarea dintre tine si domnu' Inginer: Cind mergem la cumparaturi la el acasa (locuieste dincolo de marginea unui mic oras universitar de care mira-m-as sa fi auzit vreodata, iar zona este provinciala par excellence, deci supermarketurile hipertrofice exista din abundenta) umple caruciorul pina la refuz cu lucruri din care multe aterizeaza in cele din urma in galeata de compost, si plateste sume exorbitante oferindu-si cardul casierei cu simplitatea cu care ai plati un bilet de tramvai la o ghereta de tabla din Piata Crangasi. Eu am alte naravuri, ramase de pe vremea cind stateam mai central: Intru in vreo 10-20 de pravalii minuscule ca sa cumpar din fiecare cite un te-miri-ce, si la fiecare fac conversatie cu vinzatorii, mai ales daca sunt de sex feminin si depasesc o anumita virsta si o anumita greutate. Intre timp, la mine la tzara, trebuie sa ma multumesc cu triada Hit Markt, HL Markt, Penny Markt, desi evadez din cind in cind intre birou si casa prin piata centrala si ma las sedus de perversiuni agricole cu proveniente varii.

Mai era ceva? Deocamdata ajunge, am sa incerc, in sfirsit, sa ma apuc de. (Chiar daca Monika si-a aminat pe miine vizita si discutia despre diploma.)

Love & kisses,