Madlena de duminica

----- Original Message -----
From: Pinocchio N.Collodi
Sent: Monday, June 28, 2004 10:36 AM
Subject: Madlena de duminica


Draga [...],

ma uit pe fereastra trenului si nu stiu prea bine unde sunt; nici nu conteaza prea tare: in drum spre casa. Au venit in sfirsit zile calde de vara, uneori cu un cer albastru, curat, alteori cu fisii negre de nori de ploaie. Gradina de vara, cu castani si tei. Mingea pe care am luat-o in cap (atractia asta cred ca n-a mai functionat atit de precis de pe vremea liceului) aproape ca am ignorat-o; la fel si faptul ca a ricosat in farfurie si mi-a imprastiat cartofii prajiti si halcile de carne pe toata masa. (Cred ca aveam ceva foarte important de spus in momentul ala.) In schimb mi-a sarit tandara cind proprietareasa, chemata cu fitze si ifose de cei de la masa de alaturi, a inceput sa spuna ca ea nu poate sa faca nimic decit sa spuna mai departe parintilor. Suratele sclivisite au enuntat ca problema se poate regla si cu ajutorul politiei, chestie care mi s-a parut ca merge prea departe, dar am dat aprobator din cap si m-am intors la halba mea si la discutia intrerupta.

Fusesem cu domnu' Inginer la cosit, la tatal lui, dupa care am fost invitati amindoi la masa, in acea gradina. (Locul fusese ideea mea.) Nu trebuie sa-ti inchipui ca in Germania secolului XXI am folosit o coasa, din cele cu care lucreaza celebra doamna. Am folosit masini de tuns iarba tip dracie nemteasca, in numar de trei, zgomotoase si putitoare. Ne asteptase probabil cu nerabdarea cu care un om la 80+ care traieste mai mult singur isi asteapta fiul, si pregatise deja masina, agatase remorca si incarcase masinile. M-am inghesuit ca de obicei pe locul din spatele soferului (masina e minuscula, un Subaru Justy 4x4 prea nou pentru titlul de old timer, iar domnu' Inginer are picioare lungi, mai ales cind conduce) si am deschis urgent geamul ca sa scap de mirosul de benzina. Domnu' Inginer a remarcat in treacat cele doua hirdaie cu compost, asezate la loc de cinste linga mine si departe de a fi inodore.

A fost o inspiratie geniala sa reincep sa iau pastilele de alergie cu vreo trei zile inainte. Si nici asa, dragi tovarasi, nu ne-a fost usor; dar a meritat. Cele citeva capsuni coapte, pe care am avut grija sa le maninc inainte sa trec cu masina de tuns iarba peste ele. Am fost si la domnu' Inginer, in coltul opus al terenului, si i-am bagat in gura vreo doua din ele in timp ce isi tundea parcela. Domnu' Inginer in salopeta; mi-a spus ca si eu arat a butch in pantaloni scurti si cu niste tenesi vechi, de-ai lui, cu trei numere mai mari. Tatal lui (in mod curios, nascut in aceeasi zi cu mine – hehe, si cu Sadoveanu), umblind prin iarba in patru labe si cautind ceva. Am crezut ca studiaza gaurile soarecilor de cimp, dar cauta un surub de la una din masini. Ceva mai tirziu a pierdut si masina mea un surub, si am ramas intr-una singura.

Imi aminteam de Herr Lehmann, unul din primii vecini de la München. Era inginer; vecinii ceilalti povesteau ca era somer inca din anii '70, de pe vremea cind in Germania practic nu exista somaj. Avea un Opel alb, pe care il spala dimineata; dupa-amiaza, dupa ce trecea administratorul cu masina de tuns iarba si se facea in sfirsit liniste, auzeam in linistea aia: Tzack. Pauza. Tzack. Pauza. Tzack. Si tot asa: era Lehmann, care taia cu foarfeca firele de iarba ramase in urma masinii de tuns iarba. Si mai comentau vecinii, nu foarte amabil si nici din cale afara de realist, ca cu un asemenea tata, Lehmann-fiul nu putea sa fie decit homosexual. Cind venea in vizita la ei impreuna cu prietenul lui (ar fi inchiriat ei apartamentul in care stateam noi, dar proprietarul nu avusese incredere, pentru ca erau amindoi studenti), il priveam de sus, de la etaj, cum facea plaja in gradina, rasturnat lasciv intr-un sezlong. Tare as fi vrut sa stau de vorba cu el, dar cred ca pentru asta eram amindoi mult prea timizi. (Ce ar fi putut el oare sa discute cu un tata de familie, care avea vreo zece ani mai mult ca el si mai era si roman pe deasupra??)

Am avut si la Bucuresti un vecin, A. Tocmai ne mutaseram, blocul era nou, si mama nu avea nici un chef de sedinta de bloc, asa ca m-a trimis pe mine. Aveam 20 de ani si o pereche de jeans noi de care eram foarte multumit. Stateam in spalatoria de la ultimul etaj, cu un umar proptit in perete, stiind foarte bine ce efect aveau jeansii bine mulati in acea pozitie. M-am simtit privit din spate. Era A, care a inceput de atunci sa imi faca o curte teribila. Intr-o seara m-a invitat la diapozitive din Austria. I-am dus citeva crengute de pomi aproape infloriti, din gradina noastra – inca nu ne mutaseram de tot. S-a asezat linga mine, si in timp ca imi povestea nu mai stiu ce, mi-a pus o mina pe genunchi. In timpul conversatiei, mina incepuse sa urce. Ajunsese aproape la tinta, cind am devenit brusc hipermetrop si i-am spus ca nu il vad bine daca sta atit de aproape, asa ca m-am mutat pe scaunul de vizavi, iar citeva minute mai tirziu am plecat acasa. Am avut impertinenta sa ii cer cu imprumut masina de scris (nedeclarata, ceea ce a fost aproape un santaj din partea mea) si aroganta sa il privesc cu un anumit zimbet atunci cind m-am intilnit cu el pe malul lacului, eu cu Colombina la brat si impingind la carut.

Si totusi A a fost ani de zile una din fanteziile mele erotice cele mai mari si mai chinuitoare. Avea 33 de ani, niste ochi albastri superbi, era cult si manierat, intentiile lui erau clare, iar eu faceam pe mine de frica. Multi ani mai tirziu, in acea bizara perioada numita coming out, m-am gindit ca A este una din problemele mele cu lumea, unul din conturile deschise pe care ar trebui sa le inchid in sfirsit. Una din acele probleme, si respectiv rezolvarea ei fusese ca revenisem in Romania dupa o pauza de sapte ani in care spusesem tot timpul ca n-am sa ma mai intorc niciodata. Urmatoarea a fost A. M-am dus la el, intr-o marti dupa-masa pe la ora doua (stii dupa-amiezele bucurestene de miez de vara, in praful Crangasului), la o ora la care, ca sa fim sinceri, era clar ca nu are cum sa fie acasa. Chiar mi-am dorit asta, in timp ce apasam butonul soneriei. Am auzit pasi in spatele usii, era sa lesin. Usa s-a deschis, iar eu am ramas cu gura cascata: o femeie tinara, oare A s-a casatorit? Sa fi inteles eu gresit toata povestea, sau...? Situatia s-a lamurit foarte repede: A lucra acum la un centru de cercetari din California, si isi inchiriase apartamentul. Am obtinut adresa si i-am scris. Mesajul meu a fost o surpriza pentru el, nu insa si coming out-ul. M-a sunat intr-o zi la birou; am corespondat scurta vreme. Tema a fost intotdeauna aceeasi: ipocrizia celor care il inconjurasera in Romania, legaturile nefericite, ranile pe care inca si le mai lingea. Am incercat sa spun ca suntem acum si aici, nu atunci si acolo, si ca hai sa mai vorbim si despre altceva. N-a folosit la nimic. Atunci mi-a parut cu adevarat rau pentru el.

Ei, ia te uita unde m-a adus madlena de astazi... Intre timp stiu unde suntem, tocmai am trecut de Ulm, si mai avem cam o ora pina la München. Iar miine incepe o noua saptamina. Ma gindesc la ea cu elan muncitoresc si revolutionar, dar adevarul este ca sunt destul de obosit si nu imi doresc nimic mai tare decit concediul – tot sfirsitul de saptamina nu am vorbit decit despre asta.

Iti doresc o saptamina minunata!