povestiri din Padurea Verde

----- Original Message -----
To: Pinocchio N.Collodi
Sent: Sunday, June 27, 2004 12:52 PM
Subject: povestiri din Padurea Verde


Draga domnule Collodi,

E duminica dimineata, am deschis posta si am facut o fata lunga, nici un mesaj. Asta nu mi s-a intamplat de ceva vreme. Atat de lunga, incat T s-a executat si rapid mi-a trimis doua mesaje de la calculatorul din sufragerie. E una din zilele in care suntem draguti. Am mai explorat un pic pe net, cam fara busola. In general nu stiu in ce directie o va lua ziua. Nu am nici o nevoie si nici o obligatie. E bine.

Iti scriu fiindca doresc sa te amuz. De doua zile ma ingrijorez singur privitor la o durere constanta pe noada. Intr-un fel este the (in)famous pain in the ass. Delicatetea ma impiedica sa-ti dau detalii referitoare la originea (cauzalitatea?) ingrijorarii mele. (Egzact! cand ma ia o durere devin cel mai rau bolnav inchipuit si derulez cele mai incredibile scenarii, iar cunostiintele mele, sumare, de biologie si anatomie in loc sa-mi aduca alinare nu fac decat... din tantar armasar :) In fine, pentru ca nu puteam sa mai stau in pat la laptop fara sa simt... of, durerea asta e ca o pietricica in pantof, m-am hotarat sa-mi dau jos chilotii in baie si sa ma uit in oglinda, poate s-o vedea ceva. Alarmat, il intreb pe T "Asta e rosu, nu?". "Da, pui, zice el expert, cred ca ai un cos.". "Din ala sub piele?", fac eu. Desigur, cine mai putea sa faca un cos dureros chiar pe noada, in weekend? Acuma ma amuz si pentru ca in felul asta sunt un exhibitionist, iti impartasesc si tie. Primul gand a fost cancer la prostata, asa ca...iti poti imagina. Ce daca prostata e un pic altundeva?! Zau, daca mi-e teama de vreo boala pe lumea asta, de cancer mi-e teama. Am o mini-obsesie.

Cand eram mic, adica la facultate, S si V faceau haz de mine: cancer la buza de jos, cand aveam vreo afta, sau cazut in dinti pe treptele de marmura de la universitate, cand ii enervam. Slava domnului, nici un scenariu din astea doua nu s-a turnat, dar ideea incisivilor ciobiti, peste care cand iti treci limba te tai, concureaza cu succes ideea de tumoare.

On a brighter note, desi ce poate fi mai amuzant decat o spaima adevarata si copilaroasa?! am terminat de citit Martin Page, M-am hotarat sa devin prost (titlu in original: Comment je suis devenu stupide). Hooray, there is no spam here! cum zice Gmail. Ura, am terminat o carte. Nu e rau. Poate intru in lumea civilizata, dau dracului toate faxurile si emailurile de birou si devin si eu macar un cvasitelectual. E bine in pat, fara griji.

Ieri am fost la cumparaturi. Se potriveste foarte bine cu ideile lui Page. L-am verificat, societatea de consum ne prosteste, zau. Am ars o suta de dolari ca ochiu. Initial eram programat la un milion si jumatate de lei pentru cosnita, dar dupa ce am pus mana 4 kg de detergent promotional plus gel de baie, am pierdut socoteala si am hotarat sa mai schimb niste bani, ca sa nu stau cu sufletul mic cand mi-o trece casierita infrarosul peste codurile de bare. L-am lasat pe T sa bifeze de pe lista, la raionul de lactate, urmand sa ne intalnim la "supe" si am plecat in cautarea casei de schimb valutar (pierdute! Mare om Proust, nu te mint). Ceea ce am si facut. Cand l-am reintalnit si m-am uitat in cos, m-am felicitat. Clar, aproximarea prin rotunjire este apanajul bunelor gospodine si a managerilor de supermarket. Matematica ne omoara. Mai precis aritmetica! In orice caz, raportez ca frigiderul nu a fost niciodata atat de plin de el.

Mai am una suta mii lei, adica un pic mai mult de 2 euro, la cursul zilei. Deocamdata.

Tu? Nu, nu despre raportul financiar este vorba! desigur...

Cu drag,
eu, artimetic si cu porii inchisi