Mahmur

----- Original Message -----
From: "Pinocchio N. Collodi"
Sent: Do, 17. Jun 2004 12:08:38 Europe/Berlin
Subject: Mahmur

Exista momente cind intelegerea mea face niste salturi incredibile, si altele, cind intre mine si lucruri se interpune ceva de consistenta unui perete gros de sticla. Si cel mai curios este cum aceste momente vin de multe ori unul dupa altul, si mai ales in conditiile in care subiectul se trateaza cu ingrediente cum ar fi, in cazul de fata, Chateau Plaisance, 2001. Nu-mi este un rau cumplit, cum a fost de exemplu dupa petrecerea lui Ignasi cu mottoul PBaB (Please Bring a Bottle), unde nu am baut mult, dar amestecat. Am doar unele ameteli si scurte caderi in somnolenta, ceea ce, in timpul examenelor poate sa fie scuzabil in masura in care nu se observa prea tare si aburii alcoolului nu devin un stimul olfactiv pentru cei prezenti. In plus, trebuie sa ma gindesc din cind in cind ca nu este comme il faut sa ma scobesc in nas in raza de vizibilitate a celorlalti.

A fost deci ziua de nastere a lui Lothar, unde i-am urat toate cele bune cu ocazia celor 28 de primaveri; si generozitatea mea de fi scazut 20 din cifra reala ma tem ca a trecut drept ironie. A avut curioasa idee sa si-o serbeze fara aminare, drept care m-am infiintat punctual, miercuri seara la 7 trecute fix, intrebindu-ma de ce nu si-a pus pe usa o placuta cu numele. Nu ar fi fost insa nici o problema sa fi nimerit la vecini, pentru ca ii invitase pe toti. Cel mai bine m-am inteles cu vecina grasana, cu talent nativ de fag hag, care isi impartea locuinta cu Jo (pe care l-am incadrat de la prima vedere in categoria binecunoscuta). Apoi familia de deasupra, cu fiul in virsta de 14 ani care, spre uimirea tuturor cunoscutilor, tocmai crescuse brusc, iar acum se intretinea pe un ton foarte matur cu cei de fata. Cu tatal lui cred ca vorbisem la telefon odata din greseala, cind vroisem de fapt sa il sun pe Lothar si folosisem un numar din memoria volatila a telefonului care semana cu ce imi aduceam eu vag aminte; numarul provenea de la Lothar insusi, care ii daduse intr-o seara telefon de la mine sa ii spuna ca nu mai vine a doua zi dimineata sa faca dus, asa cum stabilisera din motive de instalatie defecta.

Mai departe, diverse alte figuri: Proprietarul librariei Max & Millian ("Tu esti Max sau Millian? Hahaha."); Wilfried, exul lui Lothar (de ce oare fara Winfried, actualul?), un englez ursulet la vreo 60 de ani; Sebastian, caruia a trebuit sa ma abtin sa ii fac ochi dulci pentru ca era cu Michael (am regretat inca o data intilnirea de la "Stejarul german" in care m-am intimidat brusc, dar o intilnire ratata ramine ratata, nu mai ai cum s-o schimbi); in fine Uwe, predecesorul lui Wilfried, impreuna cu Wieland. (Cum poate cineva sa se numeasca Wieland? Desigur inca un nume din seria Herwig, Hedwig, Hartwig, Gudrun si Mechthild.)

Pe Uwe l-am cunoscut acum vreo 3-4 ani, pe vremea cind lucram voluntar in Sub la proiectul anti-violenta. Facea parte din conducere si venise sa vada cum merge proiectul si daca avem oarece probleme. Din momentul in care a dat cu ochii de mine, a rinjit la mine in permanenta, de fiecare data cind ne-am intilnit. La un moment-dat am crezut ca asa rinjeste el de felul lui, dar l-am observat stind de vorba cu altii, si la ceilalti nu rinjea. S-a mentinut insa in limite decente. Wieland, in schimb, ma asedia cu o insistenta direct proportionala cu numarul de pahare de Chateau Plaisance pe care le consumam. Incepuse in momentul in care l-am comparat cu Tom Baxter din The Purple Rose of Cairo. Cind si-a exprimat convingerea ca sunt bun la pat (m-am abtinut sa-i spun sa il intrebe pe Lothar) si am constatat ca incepe sa treaca de la asediul verbal la cel - ca sa spunem asa - nonverbal, am profitat de un moment de neatentie a lui, am facut un pas mare peste spatarul canapelei pe care stateam inghesuit intre vecina grasana, masa si cei doi atacanti si am sters-o englezeste (lundu-mi totusi ramas-bun de la Lothar si cei citiva musafiri care se aflau in zona holului).

Pe drumul de la statia de S-Bahn spre casa am recitat in mod insistent versul "sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte", ca sa adorm in final cu cele trei volume ale lui Nichita la capatul patului. Inainte de a iesi complet, pentru insuficientele cinci ore, din lumea constienta, mi-au mai venit citeva idei usor bizare, cum ar fi sa dorm dezbracat (ceea ce nu ar fi fost din cale afara de neobisnuit, dar as fi preferat sa fie mai cald) [...]. De dimineata, am reusit sa maninc un pesmet cu brinza de vaci si un mar, apoi mi-am luat cu mine la examene cana cu ceaiul ayurvedic pentru barbati, una din sperantele mele fiind ca mirodeniile indiene vor acoperi eventualul parfum de petrecere si de vin ghiurgiuliu.

Altfel, sper ca te plimbi frumos prin Roma?

Te pup (somnolent dar tandru),
[...]