marcelisme

----- Original Message -----
To: "Pinocchio N.Collodi"
Sent: Di, 15. Jun 2004 08:42:17 Europe/Berlin
Subject: marcelisme

Dragul meu Marcel-soricel-purcel (aici s-a creat o confuzie cu delegarea - voita?- de identitate; MP al emailurilor esti tu, dar apreciez revarsarea de generozitate din apelativele noastre),

O gramada de lucruri se inghesuie spre varfurile degetelor ca sa se intinda apoi pe claviatura si sa porneasca din casutza lor de email, pe drumul de plasa, catre tine si cocheta ta casutza de email. Pentru ca ieri, desi a fost luni, mi-a parut o zi in care corespondentul din realitate al lucrurilor de care vorbeam a conspirat pentru o oaresce miscare inainte: am scris, am fost la serviciu, la concert, la cumparaturi si am ajuns si acasa.

Concertul mi-a prins tare bine. Nu mai iesisem demult din casa si nici acum n-as fi iesit sa ma culturalizez, daca n-ar fi fost o obligatie diplomatica, cu guler si personaje scrobite. Asa ca mi-am scos tartacutza marcata frizereste spre uimirea corpului diplomatic si mi-am pus la brateta o colega in sacou sa am si eu niscai distinctie. Cred ca din punctul de vedere al aparentelor am reprezentat foarte bine - chestie de cultura institutionala. In timpul concertului mi-am imaginat urmatoarele accidente: cameramanul care fuge intre scena si primul rand cu camera pe trepied pentru a filma inca un unghi se impiedica de piciorul peste picior al ambasadorului si se lungeste cu zgomot, basca sparge camera beta si incepe sa suduie cu foc taman in mijlocul bucatii; violonistul genial, cu aere si moaca de copil teribil, incheie si isi smulge vioara de sub barbie intr-un gest final plin de patos, iar batista prinsa acolo e atat de plina de sudoarea efortului sau, incat o picatura, sau mai multe, zboara si o improasca pe sotia ambasadorului pe obraz; un tip elegant si neobrazat, cu picioarele incaltate in botosi rosii (poate are si cornite si codita), tolanit pe doua randuri de scaune, vorbeste fara jena dupa ce a lasat telefonul mobil sa sune nestingherit. In rest am descoperit placerea de a asculta muzica, fara a fi neaparat in stare sa fac distinctia intre virtuozitate si interpretare corecta. Au cantat un flautist filipinez si acompaniatoarea sa si un violonist roman si acompaniatorul sau. Ai nostri mi s-au parut mai buni, poate si pentru ca despre un violonist imi pot da seama mai usor daca este bun. Au incheiat in trei, fara domnisoara filipineaza, cu o bucata clasic-patriotica numita My country de C. de Gugman - J C de Jesus, dar a fost foarte bine. In rest domnul cu flautul mi-a adus aminte de tanti Ioana, nemtoaica de la Filarmonica, care pentru a putea supravietui a tinut o vreme administratia blocului si a ramas o figura memorabila din copilaria mea. Pentru ea am facut prima gluma de care imi aduc aminte, ceva cu un film de groaza si viata unei balerine. Oare pe unde o fi tanti Ioana? E in Germania desigur, trebuie sa o intreb pe mama daca mai are vreo adresa.

[...]

Despre fidelitate si amor, ei bine, trebuie iar sa te aman cu aceste subiecte si am facut-o cu anacolut cum ii sade bine oricui gandeste in viteza. Maine plec la Roma pentru doua zile - mdeh! e secolul vitezei – si trebuie sa mai ajung si in birou.

Te sarut cu un drag din ce in ce,
[...]