Re: Cind am timp?

----- Original Message -----
From: "Pinocchio N.Collodi"
Sent: Thursday, June 03, 2004 12:49 PM
Subject: Re: Cind am timp?


amuzamentul este un lucru bun: Pentru ca este (uneori) un lucru rau sa ne luam prea in serios pe noi insine; si pentru ca humorul poate sa fie o metoda de exorcism. (I-am spus asta intr-un moment de confuzie bunei mele prietene, fosta a mea profesoara de engleza si nu numai. In general, rolurile de elev si de profesoara le mai pastram si in ziua de azi, dar nu e rau sa le inversam din cind in cind.)

Viena... am fost o singura data acolo, desi am incercat sa ajung de mai multe ori. Am niste povesti foarte dragute, pe care le las deocamdata pentru romanul memorialistic sau pentru o bere la Bucuresti (sau in alta parte). Stiu, m-am tot gindit in ultima vreme la diferenta: sa le scriu prietenilor mei, sau sa ii trimit sa citeasca o chestie pe care ar putea sa o citeasca (aproape) oricine. Nu am o rezolvare. Este o bucurie sa ai pe cineva caruia sa ii spui - lui si numai lui. Si sa stii ca rezoneaza.

O stii pe Alice? Citat din memorie:
Regina rosie: Citeodata este atit de frig la noi, incit ne luam trei nopti intr-una singura ca sa ne incalzim.
Alice: Cum, trei nopti sunt mai calde decit una singura?
Regina: Sigur ca da, de trei ori pe'atita de calde. Si, in acelasi timp, de trei ori pe'atita de reci!

Ca sa le spunem prietenilor nostri lucruri care sa fie personale, cred ca ar trebui sa ne luam trei zile (sau trei vieti) intr-una singura. Stiinta noastra ar fi atunci de trei ori mai mare. (Dar nu cumva ar fi si nestiinta noastra tot de trei ori mai mare?)

As spune ca nici eu nu sunt un activist. Citeodata mi-e rusine sa recunosc, am fost unul dintre cei care au facut revolutia in fata televizorului. (Asta ca sa nu mai spun ca am si plecat cu prima ocazie, imediat ce "s-a dat drumul" la pasapoarte.) Si asta tocmai pentru ca nu sunt un activist, din cei care ies in strada si striga ceva. Cred ca sunt prea contemplativ si prea rational pentru asta. Probabil si prea critic.

Pe de alta parte, exista in psihologie o teorie oarecum bizara, a perceptiei propriei persoane. Aceasta (bizara) teorie sustine ca noi nu stim prea multe despre atitudinile noastre proprii. In orice caz, nu atita cit sa le putem da sens si valoare. Atunci cind o facem, o facem observind felul in care ne comportam in anumite situatii si tragind concluzii in mod strict rational. Adica, daca stiu ca am facut revolutia la TV si alte gesturi de acelasi gen, atunci trag concluzia ca nu sunt un activist. Dar altfel -- cine stie de fapt?

Pentru ce anume iti doresti sa fii recunoscut? Eu unul (vazind lucrurile in mod strict rational) am renuntat de tare multa vreme la o cariera in literatura. In mod ceva mai realist, visez acum la o cariera universitara... ehehehei...

Cred ca "duplicitate" este un cuvint foarte aproape de explicatia pe care o caut. Duplicitatea este in definitiv o trasatura fundamentala a lumii in care traim, in primul rind in sensul dualitatii spirit/materie. Dar asta este mult prea abstract. Cred ca ar mai fi pe undeva discrepanta dintre o imagine ideala pe care si-au facut-o romanii si realitate. Ceva de genul: Cuuum, in Germaania intirzie trenurile? Bine, dar eu credeam ca Germania e tara punctualitatii si a disciplinei! Si manifestarile devin mult mai acute
cind e vorba de propria tara.

I-am trimis domnului Inginer salutarile, alaltaieri seara la telefon. Multumesc, a fost magulit. Dupa care a inceput sa compuna un scenariu in care o sa-l parasesc pentru un "boy carpatin". Are si el duplicitatile lui. Pentru ca vorbeam de humor ca exorcism, cel mai grozav scenariu pe care l-a facut vreodata din aceeasi serie, a fost ca o sa fim amindoi impreuna la vreo 80 de ani, si intr-o buna zi o sa-l parasesc pentru un boy tinar si proaspat de 60 de ani. Rar am ris cu atita pofta.

Nu el m-a facut sa scriu. Am alte antecedente :-)

In fine, daca tot era vorba de Pinocchio si de signor Collodi, iata de unde vine numele. O poza dintr-o serie lunga si tare frumoasa, pe care am facut-o cind aveam, parca, 21 de ani. Ghici pe care plaja eram?

O zi minunata!
[...]