Varza de Bucuresti

----- Original Message -----
To: Pinocchio N.Collodi
Sent: Monday, October 18, 2004 12:04 PM

Draga [...],

e unsprezece si abia ce am iesit de la dus, stau in pat doar in chiloti si scriu, ca si cum nu ar trebui sa fiu deja la birou de doua ore. Nu-i nimic, primesc telefoane, sunt un birou mobil. Stau in varful patului si ma ingrijorez dezorientat.

A trecut o saptamana teribila. Imi pare rau ca nu mi-am facut timp sa te vad. Regimul in foc continuu nu-mi prieste deloc: trezit devreme, alergat dupa oameni toata ziua, incheiat ziua de lucru tarziu in noapte si totul luat de la capat. In consecinta am dormit pana la patru dupa-amiaza sambata.

T se invarte pe-aici si am impresia ca nu are nimic de facut. Suntem amamdoi enervati de lipsa internetului. Cadere generalizata. Acum se pregateste sa apara la televizor ca sa vorbeasca despre design, multimedia si internet. In timpul asta pe dulapul din hol a aterizat a patra factura de curent neplatita. Mental o cataloghez "amanata", altfel as avea o criza nervoasa. Money sucks. Cand nu ii am. Mi s-a uscat nasul si suier cand respir. Imi aduc aminte de bunicul meu care facea la fel, odihneasca-se in pace, si iar sper sa nu ma ramolesc cand oi fi batran. Se pare ca am toate sansele sa ajung un ramolit enervant. In fine, pentru moment sunt eu, in pielea goala, intarziat, cu accese de umor, departe de lumea dezlantuita pe care va trebui s-o iau in piept imediat. Poate chiar s-o trag in piept.

N-am mai scris nimic pe email si nici in blog nu sunt in stare sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Unele ganduri si trairi sunt condamnate sa moara singure si nestiute. O sa-i scriu lui MA, am vorbit de ea zilele trecute si mi-am adus aminte ca pe vremuri ii scriam si in fiecare zi. Ce s-a intamplat cu mine?

Te-as pune la curent, dar nu stiu cum. Pot doar sa-ti ofer franturi din starea mea. Faptele sunt mai grele.

Nu sunt echipat pentru realitate si simt impotrivire in fiecare tasta. Doar cuvintele care vor se lasa scrise. Un profesor de-al meu spunea ca e o mare diferenta dintre scrisul pe hartie si cel la calculator, calculatorul modifica scriitura. Nu stiu daca e asa. Scrisul de mana are cu siguranta personalitate, dar oare ce iese prin tastatura are alta personalitate? Hartia suporta orice, iar ecranul nu? as vrea sa faca liniste ca sa pot lua si eu o decizie. Cred ca vreau sa spun, nu cred ca stiu cum.

Adineaori radeam si hohoteam ca si cum as fi fost gata de plans si T mi-a zis ca parca as fi Johnny Depp in Secret Window. Orice asemanare cu un tip bine e magulitoare, ce daca interpreta rolul unui schizoid? Pe urma am vorbit putin, cat am avut rabdare amandoi despre ce putem face impreuna. Putin, putina rabdare, evitam chestiunile grele. Am zgariat suprafata coerent, la unison, "bine" si acum ne vedem de ale noastre, multumiti ca e "bine". Adevarul e ca nu e rau. Dar e nasol ca eu unul nu stiu sa fac "mai bine". Am impresia ca aici am ajuns si ca nu mai pot altceva. Sa fie teribila criza intre doua varste? Si la el? definitivarea cautarii de sine? Inot intr-un borcan cu gem, avansez cu greu, iar chestiile enervante sunt si lipicioase, se tin de mine.

Orasul e in reparatii. Orice anotimp e unul numai bun de spart soseaua. Imi imaginez traseul pe care trebuie s-o iau ca sa ajung la birou. Fac predictii si corectii. M m-a sunat din taxi si pe langa "sa nu intarzii prea mult" mi-a mai zis pe unde sa nu o iau. A innebunit lumea. O sa-l sun pe C, a fost ziua lui si ne-a invitat la restaurant, apoi am observat ca avea o cheie de la apartamentul unei prietene. Cred ca vrea sa-mi explice. Zambet malefic si intarziat cam cu doua zile din partea mea.

Dupa cum vezi, sunt varza. Astept relatarile tale.

Cu drag,
[...]

PS Si-a revenit internetul si pe blogul meu au aparut schimbarile la care am lucrat ieri si pe care nu le-am vazut pana acum :) Am o harta care imi arata de unde "vin" vizitatorii. Ce cool! 28 de vizite in primele 24 de ore, de pe trei continente. Deja sunt mult mai bine.