Din convalescenta

Darling, esti melodramatic. Nu s-a intimplat nimic: tocmai mi-am scos un ochi, dar totul e in ordine.

Stii, de-a lungul timpului mi-am inchipuit multe despre cariera mea viitoare: Absolvent al unui liceu cu renume, inginer, doctor inginer, profesor doctor inginer, profesor doctor docent... dar niciodata cum ca as trece si prin faza de sofer de camion. Ei bine, am facut-o si pe asta: 900 km cu camionul de 7,5 tone cu mobila, iar jumatate din drum am condus eu. Cum spunea cineva: Daca nu iese nimic din cariera universitara, pot oricind sa ma recalific. (Ca sa nu mai vorbesc de conotatia sexuala intrinseca meseriei. Sofer de camion: booooaah...)

Apoi, dupa un mutat dublu in conditiile de mai sus si la un singur sfirsit de saptamina, fie si cu ajutorul multor prieteni, printre care si Colombina cu Arlechinul ei, mi-au trebuit citeva zile bune ca sa ma refac. Acum incepem sa montam dulapurile si sa despachetam lucrurile. Altfel spus, sa reintram in normal. I-am explicat domnului Inginer ca la ultimul meu mutat, la tzara, reamenajarea a durat cam o jumatate de an, si asta in conditiile in care apartamentul avea o camera si jumatate si 40 mp. Plus ca mai toate mobilele pe care le-am avut acolo le-am cumparat atunci. Aici avem o suprafata mai mult decit dubla, plus mobile gata cumparate pentru diverse alte locuinte. Asa ca treaba va fi inca mult mai laborioasa. Se straduieste sa inteleaga. Diferenta este ca eu m-am mutat pina acum de 9 ori (de 4 ori in Romania, o data -- da' buna -- din Romania in Germania si de 4 ori in Germania), iar el numai de doua, la distanta mica si fara prea multe catrafusse.

In alta ordine de idei, nu sint de acord cu metafora vietii in care bagi ceva la un capat si scoti ceva la capatul celalalt, fie o pasta informa, fie orice altceva. Nu vad asemanarea. Atita doar, imi aminteste de metrou. Azi de dimineata, de exemplu, am intrat la un capat pe un vint nebun si am iesit la capatul celalalt pe o ploaie nebuna, la mijloc nefiind decit 5 statii parcurse in 7 minute. Apoi mi-am pus canadiana pe umeras, umerasul l-am atirnat ca de obicei de un biblioraft, si am inceput sa scutur picaturile de apa de pe canadiana. Numai ca biblioraftul era gol. Cred ca de multe ori am fost invidios pe ochii albastri ai diverselor persoane; acum, vezi, am si eu unul.

Cu drag din convalescenta,
[...]