----- Original Message -----
To: Pinocchio N.Collodi
Sent: Tuesday, February 15, 2005 9:54 AM
Subject: Rubrica meteo
Buna dimineata, DMD.
Pe-aici temperaturile au scazut mult in ultima vreme, ceea ce ma face sa speculez ca avem o corespondenta meteosensibila. Acum a dat dezghetul si iti poti imagina cum arata Bucurestiul. Un iceberg noroios.
Mai intai am facut febra musculara pentru ca am curatat zapada din jurul masinii cu numarul de inmatriculare cel vechi. Cand am revenit in casa, lac de sudoare, am mai stabilit o legatura-functie intre temperaturi si lungimea cuculetului. Dupa aste ispravi, eram in posesia unui vagin extrudat si cam atat. Tocmai cand, dupa ani de framantari, reusisem sa ma impac cu lumea si cu centimetrii lipsa, aplicand consecvent dictonul "conteaza tehnica". Am luat mental un Nurofen pentru durerile de spate, pentru ca nu l-am gasit in cabinetul cu medicamente, pe Nurofen, nu pe spate, asta era si nu era la locul lui, si am pornit spre serviciu, infruntant iarna pe ulita cum cred ca faceau copii in vremea lui Cosbuc prin satele romanesti. Lucrurile nu s-au schimbat intr-atat in ultimul secol, progresului ii scade penetratia, mai ales in mediul rural, iar in timpul iernii aceasta se apropie asismtotic de zero, chiar si in ziua de azi. Am zis bine, domnule profesor? Cu asimptotic ala?
In capitala vremea rece a dus la intarirea formatiunilor de gheata pe strazi, mai ales pe cele laturalnice, incat noi, soferii, am avut in repetate randuri impresia ca suntem la volanul unor mocanite personalizate. Sa iesi de pe sina de gheata e o grava aventura si se pedepseste cu derapaj si acrosarea autovehiculelor parcate care pe unde. Partea a treia a aventurii cotidiene este, dupa ce ti-ai extras masina de sub un metru de zapada si ai trecut prin traficul sugrumat de nervi, omat si gheata, sa gasesti un loc de parcare la destinatie.
In fine, nu te mai plictisesc cu norocul pe care l-am avut zi de zi, cu credinta cu care m-a slujit Rosica si cu minutele de neuitat petrecut in trafic, nu neaparat in drive-time. In treacat fie spus, nu ma invrednicesc sa fac audienta posturilor in FM, pentru ca atunci cand ma aflu la volan e unul din rarele momente in care pot asculta muzica.
Sunt primele randuri, amanate de-atata amar, intr-o perioada in care am dormit neintors. Nu mai am timp nici sa-mi fac griji! Dar cred ca intr-un fel imi merge bine. Pana acum, doar succese profesionale, despre care nu e locul sa elucubrez aici.
Voua cum va merge? Ai ispravit tolba cu istorisiri? Trebuie sa-mi fac abonament la alt povestitor? Sa ma duc la Hanul Ancutei, ceva?
Da si tu un semn!
Cu drag,
eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu