Luna mai are un numar excesiv de mare de zile de sarbatoare care te imbie la dolce vita. (Desi constinta nu si nu.) Anul asta, in mod special, aceeasi luna mai are si o vreme plicticos de proasta. Polenul zboara din nou, peste tot zace un praf galbui care se scurge cu apa de ploaie. Am renuntat sa mai stranut, in schimb alergia imi da o stare de oboseala care mi-a luat timp ca sa mi-o explic. Nu e singura cauza: Gogoscharski se joaca de-a domnul Goe si este si anul acesta pe cale sa ramina repetent. Aproape ca ma mir ca nu e tot in clasa intiia. Prinzessa e ca si emigrata, gone and away, s-a logodit si vorbeste de maritis. O si vedem la cei trei K nemtesti (Kinder, Küche, Kirche), care s-ar traduce sontîc-sontîc in engleza prin children, kitchen, church. Colombina nu mai doarme noptile. (Ceea ce nu ar fi nimic nou). Cineva, nu mai stiu cine, imi spune ca ea s-a logodit prima data la 17 ani, a doua oara la 19, la 21, etc. etc.
Domnu' Inginer se duce sa isi viziteze tatal, pe autostrada i se incinge motorul si se lasa agatat si remorcat (oh, vai, cum ai putut!) de o masina a ADACului. Reparatia costa atit cit sa se gindeasca foarte bine daca nu ar fi mai economic sa isi schimbe masina.
Eu dau o fuga pina la Jürgen, maninc all you can eat la un indian, imi aduc aminte de frunzele de kaffir si intru la supermarketul Mekong, ies cinci minute mai tirziu cu o palarie conica din pai de orez pe cap, in contrast tipator cu restul hainelor. Melanie ramine cu gura cascata cind reintru in birou. Ajung acasa, imi depun bicicleta in coltul ei. Ulrike face cuvinte incrucisate in gradina si imi admira palaria cea noua. (What call should have a woman like her to die of influenza when she had gone through diphtheria right enough the year before? And what has become of her new straw hat that should have come to me? They've pinched it! And what I say is: them 'as pinched it, done her in.) E ora 5, descind in gradina cu ceainicul si cu cartea de gradinarit, cadou care cintareste pe putin 10 kg, de la tatal domnului Inginer. Si cu palaria vietnameza. Intr-un tirziu apare si domnul Inginer in persoana, in costumatia de bicicleta atit de bine mulata pe corp, incit il rog sa se schimbe cind e vorba sa iesim impreuna pe strada.
Azi de dimineata m-am plimbat prin Schwabing. De fapt ma grabeam, dar si de data asta au picat macazele la Münchener Freiheit si toate metrourile de pe U3 si U6 au ramas blocate. Am luat tramvaiul, am mers aiurea, am coborit, am schimbat, m-am intilnit cu Armin, l-am pus sa imi explice ce vroia in mailul de ieri... Pe jos, dis-de-dimineata, sub un cer albastru si inca rece, sub copaci de un verde incredibil, printre blocuri Jugendstil, cu magazine de mode la parter. Soricel-purcel, cine mai are chef sa scrie la blog? Recitesc o nota a lui etwa de asta toamna: Toti se intorc acasa, Bucurestiul se umple din nou, reincep sa vorbeasca unii cu altii... poate, atunci, din nou?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu