Dragul meu, este meschin si egoist din partea mea, dar imi dau seama ca alergia mea este mai blinda si mai miloasa decit a ta, ceea ce imi da o oarecare senzatie de bine. Ca in manualele de psihologie sociala: Cind ai o problema (acolo: de natura sociala, sa zicem ca e vorba de discriminare), te simti mai bine cind vezi ca altuia ii merge mai rau decit tie. Exemplul clasic este fotbalul: "Au cistigat ai nostri" si respectiv "Au pierdut ai vostri". Unei situatii initial neutre i se da in mod activ si eventual intentionat o semnificatie care permite comparatia avantajoasa pentru o parte, dezavantajoasa pentru cealalta. Acelasi fenomen in minoritatile discriminate, care se simt bine, pare-se, daca pot da aceasta discriminare mai departe, vezi travestitii sau transsexualii, prost vazuti si izolati in interiorul comunitatii gay.
Despre Christopher Street Day la Bucuresti: Tare as fi vrut sa vad cu ochii mei, desi nu sunt convins ca, daca as fi acolo, m-as simti in siguranta. Imi pot imagina in culori vii intilnirea si confruntarea dintre masele de microbisti incinsi si un mars gay: o tragicomedie in toata regula. Drept care nu ma mira refuzul autoritatilor. E suficient sa imi amintesc cum, cu o luna in urma, ducindu-l pe Gogoscharski acasa cu masina, am nimerit in mijlocul celor care tocmai ieseau de la un meci de pe stadionul olimpic. (Si nu stiu cui sa multumesc ca tocmai au dat in folosinta noul stadion, asa-zisa "Arena a Mitei", pe care l-au scos in afara orasului si a traseelor pe care obisnuiesc sa circul.) In München, cei care se duc la meciurile mari obisnuiesc sa fie beti, sa fumeze in metrou, sa zbiere cintece barbare si sa sara pe loc in mod sincron ca sa se clatine vagonul in mers. Inutil sa descriu sentimentele unuia ca mine, crescut intr-o zona periclitata seismic si cu amintirea vesnic proaspata a unei anumite seri de 4 martie... La urma urmei, Lipscani & Co ofera un decor decadent, cum nu se poate mai potrivit scopului. Sper numai ca organizatorii acelui CSD vor avea creativitatea si diplomatia necesare; si mai sper ca totul va iesi mai bine decit celebra tentativa de la Belgrad de acum citiva ani. Te rog sa imi povestesti.
Ieri am fost la Klenzestrassenfest, o petrecere pe strada, anume pe una din strazile cele mai tipice si mai indragite ale cartierului gay, Glockenbach. Am facut furori cu palaria mea vietnameza. Dar, din pacate, am constatat ca nu mai cunosc pe nimeni. Coboriti tocmai de la 1800 m altitudine, am luat Klenzestrasse de la un capat la altul, si singura constatare a fost ca atit palaria cit si incaltamintea mea erau total nepotrivite pentru inghesuiala de acolo. (Bocancii de munte, pe care ii lasasem in masina, ar fi mers mult mai bine decit slapii Jack Wolfskin.) Doua scene prinse in zbor: Un tip la 20+ care purta un string devenit vizibil in momentul in care se lasase pe vine, nu stiu ce sa faca. La spate, deasupra triunghiului, bareta textila era inlocuita cu un lantzisor. Si: La inghesuiala, tot un tip la 20+ ii spune altuia de aceeasi virsta, pe un ton politicos: Scuza-ma, nu vroiam sa te pipai, vroiam numai sa trec in partea aia (gest).
Despre prostitutie si filmele gay, ma tem ca trebuie sa iti dau dreptate. Poate ca autorii filmelor considera ca este neinteresant sa arate "the gay boys next door", cu povestile si problemele lor banale. (Asta facem numai noi, pe blog, si citi ne citesc?) Sigur ca mai exista si filmele din alte categorii, in care vedem in treacat un gay sau altul. Iarasi prea banale pentru atmosfera colorata a unul festival gay, mai ales dintr-un oras mare si aproape mediteran. In fine, tare ma tem ca interesul pentru tema prostitutiei masculine reflecta proportiile realitatii. Nu stiu cum iti merge tie, dar eu am fost deja obiectul unui numar considerabil de tentative de acostare, atit in Bucuresti cit si la Budapesta, al carui Corso pare sa fie un soi de prelungire a trotuarelor bucurestene. Imbucurator - ca sa vedem si partea pozitiva - este faptul ca acele tentative, desi explicite, au ramas in limitele unui anumit bun-simt, daca nu au fost chiar amuzante.
In fine, nu pot decit sa te sfatuiesc sa te bucuri de cei 31 de ani, ca si de fiecare din cei care au fost sau vor veni. Happy-pappy birthday! %-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu