Acum vreo 2-3 ani, cind m-am hotarit sa nu pierd nimic din privelistile bazinului Olimpic si ale dependintelor sale cu functiuni diverse, am inceput sa port lentile de contact. "Institutul pentru lentile de contact" cu care coopera cabinetul meu oftalmologic mi s-a parut comercial peste limitele de bonton. Daca un ginecolog sau un proctolog capata cu timpul statutul de partener conjugal, opticianul poate sa fie un fel de amant, sau cel putin un flirt, si se cuvine schimbat la intervale de timp potrivite. Deci am pornit din nou in cautare. (Spun 'din nou', pentru ca am mai avut cindva o cautare memorabila, tot pe linie optica.)
O cladire Jugendstil din Schwabing, frumos ornamentata si intretinuta tip-top, la parterul caruia rezida opticianul. Ca ar fi un tip bine, asta ar fi putin spus. Ca sa fim exacti, este genul care te topeste irevocabil de la prima vedere, dupa care pare sa se amuze punindu-te sa citesti litere lipsite de sens, in schimb de dimensiuni variabile. Faptul ca se abtine fara eforturi prea vizibile de la comentarii asupra balbaielilor si erorilor de tip freudian pe care eventual le-ai face, ofera dovada unui minim de modestie.
L-am prevenit de pe domnul Inginer ca ma duc la control la "bucatica aia buna" de optician, iar el m-a intrebat daca am de gind sa fug cu opticianul in lumea larga si deci daca este cazul sa fie gelos. Oh nu, i-am raspuns, si l-am intrebat in alta ordine de idei daca nu cumva i se pare si lui ca in ultima vreme nu mai vede ca pe vremuri, in tinerete, si daca nu ar avea si el nevoie de un control. Domnul Inginer a parut interesat.
Era proaspat intors din concediu, bronzat, cu doi nasturi la camasa descheiati neglijent (desi nu intimplator), lasind sa se vada doar o mica parte din parul de pe piept, tuns dupa ultima moda. Avea siguranta de sine a unui tip de 30 de ani care se stie admirat de o lista lunga de persoane de ambe sexe, si care cocheteaza cu fiecare din ele numai atit cit sa si le asigure de clienti. Mi-a aplicat masina infernala pe virful nasului, mi-a trecut prin fata lentile de forme si culori varii, iar in final s-a asezat la calculator si mi-a studiat fisa. In racoarea si semiobscuritatea cabinetului, cu voce moale si joasa (ca in bancurile cu homosexuali), mi-a spus ca, daca se uita la data mea de nastere, inceputul meu de hipermetropie ii pare firesc. Apoi a urmat o lista de organe si parti ale corpului care se lasa cu virsta, si anume incepind de la 40 de ani. (Virsta pe care, intre noi fie vorba, atit eu cit si domnul Inginer am depasit-o in mod elegant, unul dupa celalalt.)
Si ce era pe lista, m-a intrebat domnu' Inginer prin intuneric, pe jumatate adormit. Mai stiu eu? am raspuns. M-am uitat in tavan, la jocul de umbre proiectat de felinarul de pe strada, si am inceput sa enumar: Potenta... Domnul Inginer se intinse comod pe o parte si, inainte sa inceapa sa sforaie incet pe'o nara, mai spuse ca prin vis: Pff. Ce stie el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu