Din nou, schimbarea de optica si ochelari

Pe drumul spre casa, gindindu-ma la un proiect nou si foarte interesant, mi-am amintit de Liliana, poeta, care scria odata, cu patetismul dupa care ma dadeam in vint:

"...am schimbat perdelele si frigiderul
mi-am schimbat prietenii si parerile despre viata
nu mai am datorii, nu mai fumez, nu mai uit numerele de telefon,
nu mai imi plac spaghetele, nu mai traiesc,
nu mai sper decit sa te uit."

Iar eu mi-am schimbat opticianul, dentistul si orientarea sexuala oficiala (astea pe linga adresa, coafura si alte citeva amanunte nesemnificative), toate in acelasi timp. Despre optician ti-am mai povestit acel episod adorabil: L-am invitat la cafea, el s-a intimidat, m-a refuzat, s-a intimidat si mai tare, si mi-a marturisit ca nu i-as fi tocmai antipatic, dar, stii, el nu fusese niciodata invitat la cafea de catre un barbat. Dupa vreo 7-8 ani (adica luna trecuta), schimbindu-mi ochelarii din nou, l-am revazut: Era grasan, aproape diform.

Despre schimbarea dentistului nu cred ca ti-am povestit. Dentistul meu avea un nume cu "von", doua titluri de doctor si un cabinet in centrul centrului. Intr-o buna zi, mi-a scris ca iese la pensie si ca urmasul si continuatorul lui este un tinar medic foarte bine pregatit, asa ca sa ma duc la el cu toata increderea. Rideam cu domnu' Inginer, inchipuindu-ne un tinar inalt, bine, blond, ochi albastri, si gay pe deasupra, atit cit sa te lase cu gura cascata pe toata durata consultatiei si tratamentului. Asta fiind convinsi, noi, care le stiam pe toate, ca in realitate va fi un tip oarecare, mic, grasut, uritzel si casatorit corespunzator. Cind mi-am luat programarea si m-am dus pentru prima data la el, am vazut ca era exact asa cum banuisem -- adica inalt, bine, blond si cu ochi albastri. Cu gura cascata am ramas in timpul tratamentului privind la o poza cu marime de afis pe care o lipise pe tavan exact deasupra scaunului: o pereche de buze in culori stranii si foarte intense, violet pe fond verde. (Acea poza avea sa fie inlocuita un an sau doi mai tirziu cu un televizor plat si buzele cu emisiunile unui canal de stiri.) Despre orientarea sexuala nu aveam de unde sa stiu, dar am decretat ca trebuie sa fie gay, altfel nu se putea sa aiba asemenea idei. Domnu' Inginer si-a abandonat dentistul negru si cu insemnele de trib african pe fata, si a inceput, ce decadenta!, sa vina la dentist la München, cale de 500 km. Am aflat incetul cu incetul ca dentistul nostru comun nu era casatorit "pentru ca meseria ii rapea din pacate tot timpul", etc., etc., etc. Apoi subiectul si-a pierdut interesul. Dentistul ramine dentist, slava Domnului competent, si notele lui de plata au devenit o tema de conversatie mai generoasa decit orientarea lui sexuala.

Intorcindu-ma la schimbarea de optica si optician, a existat o statistica a celor care au facut remarci la adresa noilor mei ochelari: Mai intii au fost colegele mele, aproape toate. Apoi, cind am ajuns acasa, a fost domnu' Inginer. In fine, cind amicii lui au venit in vizita saptamina trecuta, au observat si ei schimbarea cu voce tare. Insa nici un barbat heterosexual nu a spus vreun cuvintzel despre asta. Sau...? Pina astazi de dimineata, cind dentistul meu, care ma vede de cel mult doua ori pe an (si de obicei fara ochelari, pentru ca asistenta are grija sa mi-i puna la loc sigur inainte sa apara el), mi-a raspuns la urarile de Anul Nou, m-a examinat cu atentie si mi-a spus ca mi-am schimbat ochelarii. Pe loc nu am dat atentie chestiei, dar pe drumul spre casa am avut aceasta revelatie si am inceput sa zimbesc larg, spre uimirea calatorilor din metrou.