Totul e plin de praf. (Ajungi sa ai si nisip intre dinti.)
Nu poti si nu-ti vine sa te scoli. (N-ai incotro, oricum vin muncitorii.)
Nu mai ai perdele la ferestre, te plimbi in pielea goala prin casa, oricum esti somnambul. (N-au decit sa te vada.)
Masina e deja la poarta, muncitorii isi descarca sacii cu ciment, sculele si le-au lasat de ieri prin cite un strat de flori. (Le atragi atentia politicos.)
O multime de biciclisti merg cu viteza pe banda de biciclete in sens interzis, ii eviti in ultimul moment. (Clatini dezaprobator din cap.)
Nu speri decit sa ajungi la destinatie inainte sa inceapa ploaia. (Norii negri sunt prea aproape ca sa fii cu adevarat optimist.)
Un sofer (cine stie ce instalator sau zugrav) nu te vede, o face la dreapta peste tine si opreste la 2 cm. (Il injuri in gura mare.)
Ajungi in sfirsit in sala de repetitii, vrei sa incepi, altcineva te scoate afara. (Stringi din dinti, schimbi sala.)
"La tempesta di mare" de Vivaldi, pasajul care nu iese, il repeti de vreo suta de ori. Drept rasplata, cinti apoi tot concertul de la un cap la celalalt, mai putin pasajul ala. E frumos. Apoi studiul cu salturile de o decima la fa diez din octava a treia. Dupa trei zile de repetat cu exercitii de incordat diafragmul si relaxat faringele, incepe sa sune aproape cum ar trebui.
Si apoi, vine: E mare si multa, impunatoare, imbracata in matase rosie cu flori albastre, si e profesoara de canto. Iti cinta o arie in doua cuvinte: Buna, dimineata! Sigur ca si asta e un mod de a te da afara, dar cit de muzical! (Iti aduni notele, iti demontezi flautul, esti treaz, pina la urma chiar bine dispus, si te indrepti plin de energie spre birou.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu