21 martie 2008

La caldură

Afara e frig si zloata, beau ceai, stau cu calculatorul in poala si simt prin halatul de baie caldura microprocesorului. Ventilatorul toarce incetisor. Il intreb pe domnu’ Inginer ce planuri ale cu muschiuletul de porc din frigider. El descrie un soi de mincare nemtzesc: Porcu’ se prajeste, i se face sos. Varza rosie se fierbe cu dafin, piper si otet [la otet protestez; concesie:] bine, se fierbe in vin rosu, si drept garnitura o galusca sferica de lipici. Intreb: Pai bine, da’ asta e mincare de Craciun? Si tot eu raspund, dind din mina a lehamite: Eh, pe vremea asta...

Vrei acum? ma intreaba. Oooooh nu, inca nu mi-e foame. Si sorb demonstrativ din ceaiul cu lapte si miere. (Ca sa fiu foarte sincer, mincarea nemtzeasca nu as vrea-o niciodata acum, ci, ca marmelada lui Alice, o data la doua zile. Adica ieri si miine, niciodata azi. Meditez in secret la specialitati mediterane, sau la nevoie romanesti.) Si daca as gati eu...? sugerez cu inocenta. Apoi citez un running gag al domnului Inginer: Ma voi aseza in fata focului sacru al aragazului [ma cuibaresc mai comod in coltul canapelei], voi ridica miinile spre cer [ridic miinile spre cer] si voi invoca [pe ton de invocatie:] inspiratia din Cosmos, sa coboare peste mine, [sotto voce:] hrana trupului! a spiritului!! si a sufletului!!!

De unde oi fi auzit tu asemenea chestii, comenteaza plat domnu’ Inginer. Apoi isi coboara ochelarii de citit de pe frunte pe virful nasului si se indreapta spre boudoir, chicotind multumit.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ziua buna:)

Negasind nicio adresa de mail nicaieri, va las un comentariu ascuns-ascuns ca sa va multumesc pt link :)

Pinocchi0 spunea...

Cu placere, cu placere! (Dar oare pentru care link?)
Adresa mea -- e simplu: In coltul din dreapta-sus sunt numele autorilor, sub ele e un link la profil si adresa.