A venit la predarea apartamentului mot pe linga barbat’su, cu deja cunoscutul ei suris scheissfreundlich. N-a gasit nimic de obiectat la renovare (sau poate ca nici n-a cautat, preocupata fiind de altceva). Odata apartamentul inspectat, s-a trecut la gradina: Aici s-au gasit trei pomi tunsi de noi (sustine The Unspeakable, intr-un moment de elocventa) in mod neprofesional. Drept care pomii sunt declarati invalizi de catre trei experti nebulosi si independenti (unul de altul, fara indoiala). Invalizi, adica nu mai cresc in inaltime, ci numai pe latime. Iar la prima furtuna se vor prabusi fara speranta si drept de apel. Drept care s-ar putea ca primaria sa observe asta din satelit si sa ii oblige pe apropitar si pe apropiteasa sa sadeasca altii in loc. Altii de aceeasi marime, se intelege. La capatul lantului de – oh! – slabiciuni, suma de șase mii de euro.
Cum nu se stie ce va spune primaria (si nici nu vrem sa ii atragem atentia asupra acestui lucru, din motive pur diplomatice), se considera in mod realist ca numita suma va fi imputata onorabililor cu probabilitate de 50%. Cu rigurozitate matematica, onorabilii se declara multumiti cu o despagubire in valoare de 3000 de euro. Adica exact cautiunea, care se retine fara alte formalitati.
Pentru completarea imaginii, iata unul din copacii in discutie:
10 comentarii:
ce ticaloasa vermieterina voastra! copacul taiat-invalid-prea-lat-care-se-va-rasturna-bla-bla este cea mai absurda masche de a pastra cautiunea pe care am auzit-o vreodata!nu pot sa cred ca o lasati sa creada ca v-a fraierit!
macar un mesaj i-as lasa, legat cu fundita de matura cu care calatoreste :-)
Pinocchio, nu-i decat una de facut. Ia-l si pe Domnu'Inginer si veniti in Romania. Di tat. Si fara de gluma. Mai exista cativa clienti "de venit" si prin USA. Si nu numai.
De fapt doua. Roaga-l pe domnul inginer, din partea mea, sa o pocneasc si pe Mrs. Unspeak. De cel putin trei zerouri! Desi aici s-ar cere o razbunare elaborata...
Da, recunosc cinstit. Sunt incredibil de ingrozitor de naiva.
Cum nene, 3000 euro??? Stai să te mai întreb: cum aşa, 3000 de euro??? Io, chinuindu-mă, în 4 ani de rezidenţiat am pus deoparte cam jumătate din atât: sudoarea frunţii mele. Cu banii ăştia, famelii întregi ar trăi bine! Şi voi o lăsaţi aşa?
Bun, vin în germania. Cu băieţii.
Eu cateodata mai des ma intreb de unde dracu atata rautate. Chestia asta (cam acelasi stil de "argumentare") o intalnesc aproape zilnic in anumite medii. Mult mai elaborata, distilata si mai distrugatoare pe cale de consecinta.
Eu nu as face nimic in locul vostru. Lasa-i sa vina intai cu plangerea legala, oficiala. Trebuie sa fii nebun sa le dai vreun leu. Sau euro.
Dragii mei, trebuie sa va spun ca am scris postul asta ieri dupa o noapte de rasucit de pe o parte pe alta in pat. Dar intre timp suntem ceva mai aproape si de realitate si de nirvana insasi.
Ca sa va linistesc si pe voi: Chestia evident ca nu ramine asa. Am luat programare la avocat, miercuri dupa-masa. Iar avocatul este unul specializat, la Mieterschutzverein, adica la Asociatia pentru Protectia Chiriasului. Si pentru ca avocatul sa nu coste bani, am incheiat, odata cu intrarea in numita asociatie, si o asigurare care acopera asemenea cheltuieli pina la o anumita suma, nu mai tin minte care, dar suficienta. Am facut asta acum vreun an, cind toata chestia a inceput sa puta.
Elf, cocoanei i-ar prinde bine sa nu facem noi nimic: Cautiunea e la ei. Apoi, nu stiu daca rautatea este esenta. Aici e o poveste veche si lunga, in care momentul decisiv a fost undeva in anii 40, cind a fost achizitionat terenul.
De unde 3000 de euro?! Pai foarte simplu, Vlad, chiria "la rece" era de 900 de euro pe luna (babornitza vroia pe urma 950, dar nu i-a mers, si de-asta incearca acuma pe partea asta), iar cautiunea este de regula chiria pe trei luni. Apoi, apropitarul este obligat sa puna cautiunea undeva la banca, si cind ti-o da inapoi, sa ti-o dea cu dobinda cu tot. (Minus impozitul pe dobinda, pentru ca fiscul are si el, nu-i asa, partea lui.) Iar la o dobinda de 3-4% dupa 3 ani si jumatate ajungem la 3000 de euro in cap fara sa rotunjim prea tare. Vlad, daca vii cu baietii e perfect, abia te astept. Cazare si masa inclusive ;-) Si, intr-adevar, daca ar fi sa pun eu 3000 de euro deoparte, scrisnind din dinti, nu stiu daca as reusi in trei ani.
Madelin, Mrs Unspeakable are inca o alura nevinovata; nu o confunda cu proprietareasa. Interesant, in ultimele zile de fiecare data cind a dat cu ochii de mine sau de domnu' Inginer, Mrs Unspeakable a avut o fata terorizata (interpretarea mea) si respectiv panicata (interpretarea domnului Inginer). Interpretarea comuna: Stia ceva, desigur de discutiile in care Mr Unspeakable i-a dat indicatiile corespunzatoare vrajitoarei. Pentru ca, trebuie sa o spunem, vrajitoarea si cu apropitarul nu s-au interesat nicidecum de ce facem noi in gradina pina cind nu le-a atras atentia Mr Unspeakable. Ah da, si pe cit era Mrs U. de panicata si terorizata, pe atit era el de infloritor. Cred ca a fost pentru prima data in aproape patru ani de zile cind l-am vazut rizind.
Oarecum amuzant este de observat cum madama bluffeaza: Pomeneste trei expertize de la trei experti independenti (unul dintre ei desigur Mr Unspeakable himself, care are un frate gradinar), dar pina acum am vazut din partea lor numai doua hirtii: o scrisoare din 2001 de la Protectia Mediului, in care le scrie ca in sfirsit au plantat niste pomi acolo si ca treaca de la ei, inchid cazul ca ce mama ma-sii au trecut intre timp doi ani de cind se tot tirguiesc si la multi ani si sarbatori fericite sa va dea Dumnezeu. Cealalta este o oferta a unui comersant vegetal: nucul costa cam 1200 de euro, prunul si ciresul decorativ cinte 3-400 fiecare, plus transport si manopera, asta face ca la domnul Vucea 6000 de euro.
Din acelasi bluff face parte si afirmatia (pe un usor ton de kindergarten) ca "si noi ne-am consultat cu avocatul, nu numai voi, sâc". Daca ar fi facut-o cu adevarat (dar e prea zgircita pentru asta), se pare ca ar fi actionat putin altfel. Noi am fost pina acum de doua ori la doi avocati diferiti de la Asociatie, iar comentariiile lor au fost aceleasi: Ce ne-a scris pina acum Mama Soselei (cu Trotuarele ei cu tot) nu are valoare nici cit hirtia pe care a consumat-o.
...Si ma gindeam aseara, in timp ce ma duceam spre ora de flaut, ca unii nemti zic ca romanii si polonezii fura. Haaaah! Ideea cu mesajul legat cu funditza de matura este excelenta.
Vezi, caro Pinocchio, gura pacatoasei adevar graieste voua. Ceam de una si ma gandeam la alta. Da, si proprietareasa. Domnu'Inginer sa-l astepte pe Vlad (dupe ce rasare soarele de-o palma am senzatia ca e suparat rau, atuncea e in forma maxima de nervi, am vazt o poza pe imed d'aia zic), sa-l astepte zic, pe Vlad, cu baetii, sa le dea sa mance neste mamaliga (nu stiu care onomatopee de placere vizuala s-ar potrivi aicea)si apoi sa le batuceasca in gasca. Sau pe rand, cum doreste caprioara.
Am vazut ca a inceput si distilarea unei razbunari elaborate.
Go for it!
Now I get it. A gasit o scuza sa nu iti mai dea banii de depozit.
Chestia cu acei copaci mi se pare penibila. Cheap, dar si rea, orice ai zice.
In cazul in care ea are depozitul, evident ca tre sa te bati pentru aia 3000 de euro; eu intelesesem invers.
Pe aici nu se da dobanda la depozit. Asa ca pierd bani in mod automat si prin default:) Mai ales ca chiriile nu prea sunt controlate si in perioada de iuhu al real-estate o luasera si astea razna.
Pe de alta parte, nici nu sunt depozitele astea mari, cam 1 luna de adevand, mai ales daca ai celalte hartii in regula.
Si pe aici se fac ca uita, mai ales particularii. Firmele parca sunt mai altfel.
Cum ziceam, toata povestea asta are partea ei hilara: copacul e mai mult lat decat lung, asa ca nu iti mai da banii. I mean, lol.
Succes!, daca e nevoie de o noua debarcare, just let us know:)
Curat mai lat decit lung, heh.
Retinem ideea cu debarcarea, merci.
iarba de Sudan....
Lulu, nice to see you again!
Ideea cu iarba de Sudan nu e rea nici ea... dar sunt alte lucruri in pregatire, despre care voi scrie cind se vor fi concretizat suficient.
Trimiteți un comentariu