Ne-am mutat

Ieri ne-am mutat. De fapt, ne tot mutam de citeva saptamini bune, putin cite putin, dar ieri au venit hamalii si au carat lucrurile grele si voluminoase care mai ramasesera: masina de spalat, canapeaua, dulapurile, toate cele. Acum, sculat cu noaptea in cap dupa ce m-am culcat cu gainile, stau in apartamentul gol care rasuna cu ecou la fiecare miscare, mai ales cind imi trosneste cite o incheietura.

Erau doi. Un neamt la vreo 25 de ani, cu fata de bebelus dulce, barbutza taiata chic si muschi de atlet. Sa fi tot avut vreun metru nouazeci. Pe la inceputul partidei, ne-am intilnit pe scari, el in sus si eu in jos, transpirati, iar el si-a scos brusc tricoul, raminind intr-un maiou tetra cu bretelutze, sfâsiat artistic in dreapta jos. Celalalt, un turc mic si solid, pe la vreo 30 si’un pic de ani, cu fata blinda de tata de familie model. Amindoi dotati cu doza de inteligenta si bun simt necesare evitarii distrugerilor excesive si altercatiilor suplimentare cu vecinii.

Toata afacerea a costat 400 de euro si, daca ma gindesc ca m-am trezit dimineata, fie si la ora asta, si pot sa ma misc fara crampe si dureri, a meritat fiecare cent. (Ca sa nu mai vorbim de delectarea vizuala.)