Căci ea singura este vesela si nevinovata – si nu le pasa de intunecarile celor mari. Acum exact 12 ani, Prinzessa, intr-un septembrie blând, pe pontonul unui helesteu de tara, bio si putin (dar numai putin) artificial. Se face ghemotoc si se acopera cu un prosop alb. Apoi se ridica si piuie ca un pui de gaina. Se face ghemotoc; se ridica si piuie. Jocul ei are ceva din serenitatea si seriozitatea unei adoratii a soarelui.
Gogoscharski bum-bum-bum cu picioarele grasute si goale pe scindurile pontonului, vine si se aseaza cu fundul peste Prinzessa. Prinzessa protesteaza indignata: Da-te jos! Da-te jos!!! Gogoscharski, calm si hotarît: Nuuuu, ca eu sunt mama ta.
4 comentarii:
Mai vrem, mai vrem :-)
Amintire sidefie de culoarea mierii si a cerului bland de septembrie.
& again, imi place de mor felul in care scrii despre copiii tai! un fel de olguta si de buftea, dar mult mai dulci!
hi hi.
Trimiteți un comentariu