22 noiembrie 2008
Un cadou aproape uitat
Aproape uitat, dar mult mai des amânat. A trebuit sa inceapa sa ninga, ceea ce nu este departe de timpul original: Mallorca, in aprilie, la Valldemossa. Era cocotata pe un acoperis si se uita la noi. Cind ne-am uitat si noi la ea, a inceput sa se alinte. Sunt in continuare convins ca era de fapt George Sand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
21 de comentarii:
Ah, zaraze din toate ţările, uniţi-vă!
Încă o dată, mulţumesc din inimă.
George Sand! Mai ales în ultima ipostază fotografică.
cu permisiunea dumneavoastră, mă folosesc de prerogativele de întâiu "descălecător" al acestui blog... adecă naș tehnic.
Multumesc. O ora mai tirziu faceam si eu aceeasi operatie.
LOL! (o sa stergeti si asta, i wonder? ;) )
fiecare cu jucăriile lui
at least they're not pink - or shd i say rainbow? ;)
Domnule Serban, nu prea inteleg: Vreti sa ne spuneti ceva? Daca da, va ascultam -- atita timp cit folositi un ton si un vocabular civilizat.
nope - why shd i bother?
oricum mesajele nu erau pt voi - vroiam sa ajunga la '11'-ul ratacitor care m-a banat & vroiam sa get even ;P
Aha, OK. Wrong door.
indeed (ar fi o idee sa stergeti toate comentariile mele - cita vreme nu ajung unde trebuie...)
Domnule Jurnalul domnului Inginer,
vă invit şi pe dumneavoastră la leapşă.
Pinocchio si Monsoux imi cer scuze in numele aluia care va streseaza si pe voi fara sa aveti vreo vina.
eu nu-mi cer nicio scuza, why shd i?! n-am folosit 4-letter words, iar stergerea comentariilor mele consider ca a fost un exces de zel to make a point (i KNOW which point, incidentally!)
meanly yours, als
WE: Nici o problema.
ALS: Exces de zel sau nu, ati folosit un vocabular si un ton pe care nu sunt dispus sa le accept pe blogul meu.
bof... e stiut ca unii intelectuali sint mai 'coincés', asea ;)
dar în schimb unii mai coincés nu sunt intelectuali.
Io care am venit mai târziu (ca în bancul cu Alinuţa care a pierdut faza), am o singură nedumerire: cum a reuşit domnul şerban să fie bădăran la un post aşa de inofensiv?
poi, n-avea legătură cu subiectul. Așa s-a nimerit, era ziua în care avea de transmis mesaje unor terțe părți prin intermediul Jurnalului. Ceea ce n-ar fi fost un capăt de țară dacă nu s-ar fi exprimat în jargon de birjar, pe alocuri. No hard feelings :)
monsoux draga, comentariul de mai sus l-am lasat sa mi se topeasca pe limba ca o pralina artizanala de la unul din acei chocolatiers pe care ii gasesti pe un colt de stinca la cine stie care capat de lume elvetian. As zice ca ar trebui sa te faci diplomat, dar ti-ai irosi talentul. Esti diplomat, *G*!
Trimiteți un comentariu