Ce este un blog? Despre Madame Bovary c’est moi

Personaje s-au inventat si se inventeaza din totdeauna: Stim asta cel tirziu de la papagalul postmodern al lui Flaubert. Unele din ele, in sensul cel mai strict al reflexivului, s-au inventat singure si haladuie prin diverse spatii in cautarea unui autor. Cum ar zice Vlad, citeva din astea au ajuns si pe masa mea de scris si mi-au facut propuneri indecente. Nu toate m-au convins.

Cum ne convinge un personaj inventat? Desigur ca domnul Serban ar putea sa ne explice in modul cel mai convingator si mai erudit cu putinta. Dar vai, domnul Serban ne-a parasit pentru totdeauna, iar dialogul cu dumnealui este pur simbolic.

Eu cred ca un personaj inventat ne convinge cel mai bine atunci cind toate micile detalii care il descriu se potrivesc unele cu altele. Agatha Christie a fost neintrecuta in asa ceva. Coerenta interna ar fi, deci, criteriul decisiv. Bonus: Cind coerenta se extinde asupra altor contexte sau personaje, devine externa adica, este maxima. Sa ne gindim la Hercule Poirot, bunaoara, mai salient decit toti criminalii Agathei la un loc.

* * *

Pina aici nimic nou. Dar intre timp a aparut Internetul. Personaje se inventeaza in continuare – cine nu crede nu are decit sa intre in chat, blogosfera sau in lumile virtuale. Dupa primele incercari nereusite de devirtualizare, le privim mai critic. Si intr-adevar, coerenta devine o masura a credibilitatii. Cind intr-un profil se “invrajbesc de moarte numele cu prenumele, virsta cu sexul, anotimpul cu steaua”, atunci a-hahaha, te-am prins Bibicule! si raminem in crivatul de pink floyd sa ne bem cu orbire cafeaua. Cind amanuntele insa se potrivesc unele cu altele, aventura incepe sa capete un parfum real, si atunci...

Dar mai exista o dimensiune a credibilitatii, altfel Internetul n-ar aduce nimic nou: Interactivitatea. Ca sa vorbesti cu un personaj de telenovela trebuie sa fii pensionara, singura si cu nepoti in afara accesibilitatii imediate. La concursurile TV, moderatorul este mai apropiat prin simpla posibilitate ca am putea da un telefon si ajunge sa stam noi insine pe scaunul din fata lui, incercind sa-i raspundem la intrebari. Si, ca sa vezi, in Internet, un asemenea personaj chiar poate sa stea de vorba cu noi, sa ne impartaseasca ceva din intelepciunea lui, charisma lui sa se reverse putin si asupra noastra, adica Iluminarea postmoderna.

Devine prin asta personajul mai real? Desigur ca nu. Un utilizator al lui gayromeo.com ramine virtual chiar daca are poze in profil, chiar daca exista alti cinci, zece sau o suta de alti utilizatori care il cunosc, zice-se, fata in fata, chiar daca se poate comunica cu el. Iar daca se va devirtualiza, atunci va deveni alt personaj. Crescind coerenta si interactivitatea, personajul devine doar mai salient, nicidecum mai real.

* * *

Ce poate fi deci mai chic pentru un jurnalist in secolul XXI decit sa isi largeasca spectrul de salienta si credibilitate trecind de la interactivitatea lenevoasa a publicatiei tiparite la tzopaiala guraliva a Internetului? Din acest punct de vedere, Alex Leo Serban este up-to-date, si deci cu un pas inaintea boborului jurnalistic. Punct ochit, punct lovit: Domnul Serban este un artefact cultural.

Ramine sa ne intrebam care este mesajul pe care il poarta.