19 ianuarie 2009

Ce este un blog? Despre Madame Bovary c’est moi

Personaje s-au inventat si se inventeaza din totdeauna: Stim asta cel tirziu de la papagalul postmodern al lui Flaubert. Unele din ele, in sensul cel mai strict al reflexivului, s-au inventat singure si haladuie prin diverse spatii in cautarea unui autor. Cum ar zice Vlad, citeva din astea au ajuns si pe masa mea de scris si mi-au facut propuneri indecente. Nu toate m-au convins.

Cum ne convinge un personaj inventat? Desigur ca domnul Serban ar putea sa ne explice in modul cel mai convingator si mai erudit cu putinta. Dar vai, domnul Serban ne-a parasit pentru totdeauna, iar dialogul cu dumnealui este pur simbolic.

Eu cred ca un personaj inventat ne convinge cel mai bine atunci cind toate micile detalii care il descriu se potrivesc unele cu altele. Agatha Christie a fost neintrecuta in asa ceva. Coerenta interna ar fi, deci, criteriul decisiv. Bonus: Cind coerenta se extinde asupra altor contexte sau personaje, devine externa adica, este maxima. Sa ne gindim la Hercule Poirot, bunaoara, mai salient decit toti criminalii Agathei la un loc.

* * *

Pina aici nimic nou. Dar intre timp a aparut Internetul. Personaje se inventeaza in continuare – cine nu crede nu are decit sa intre in chat, blogosfera sau in lumile virtuale. Dupa primele incercari nereusite de devirtualizare, le privim mai critic. Si intr-adevar, coerenta devine o masura a credibilitatii. Cind intr-un profil se “invrajbesc de moarte numele cu prenumele, virsta cu sexul, anotimpul cu steaua”, atunci a-hahaha, te-am prins Bibicule! si raminem in crivatul de pink floyd sa ne bem cu orbire cafeaua. Cind amanuntele insa se potrivesc unele cu altele, aventura incepe sa capete un parfum real, si atunci...

Dar mai exista o dimensiune a credibilitatii, altfel Internetul n-ar aduce nimic nou: Interactivitatea. Ca sa vorbesti cu un personaj de telenovela trebuie sa fii pensionara, singura si cu nepoti in afara accesibilitatii imediate. La concursurile TV, moderatorul este mai apropiat prin simpla posibilitate ca am putea da un telefon si ajunge sa stam noi insine pe scaunul din fata lui, incercind sa-i raspundem la intrebari. Si, ca sa vezi, in Internet, un asemenea personaj chiar poate sa stea de vorba cu noi, sa ne impartaseasca ceva din intelepciunea lui, charisma lui sa se reverse putin si asupra noastra, adica Iluminarea postmoderna.

Devine prin asta personajul mai real? Desigur ca nu. Un utilizator al lui gayromeo.com ramine virtual chiar daca are poze in profil, chiar daca exista alti cinci, zece sau o suta de alti utilizatori care il cunosc, zice-se, fata in fata, chiar daca se poate comunica cu el. Iar daca se va devirtualiza, atunci va deveni alt personaj. Crescind coerenta si interactivitatea, personajul devine doar mai salient, nicidecum mai real.

* * *

Ce poate fi deci mai chic pentru un jurnalist in secolul XXI decit sa isi largeasca spectrul de salienta si credibilitate trecind de la interactivitatea lenevoasa a publicatiei tiparite la tzopaiala guraliva a Internetului? Din acest punct de vedere, Alex Leo Serban este up-to-date, si deci cu un pas inaintea boborului jurnalistic. Punct ochit, punct lovit: Domnul Serban este un artefact cultural.

Ramine sa ne intrebam care este mesajul pe care il poarta.

14 comentarii:

adevaratul spunea...

here we go again. :)

Pinocchi0 spunea...

Dragilor: Sper ca nu ma intelegeti gresit. Tema Blog ma intereseaza in mod special din motive independente de persoanele direct sau indirect mentionate aici. Asa ca voi mai "go again" si pe mai departe.

Cit despre domnul Serban -- nu stiu daca ii place sau nu, dar persoana respectiv artefactul dumnealui este un excelent exemplu ilustrativ pentru niste aspecte care altfel ar ramine mult prea abstracte.

Nu?

adevaratul spunea...

nu era neaparat de rau

Pinocchi0 spunea...

Pai nici eu n-am luat-o ca fiind de rau. Dar probabil ca eram pe undeva cu musca pe caciula si am simtit nevoia de explicatii :-)

Anonim spunea...

Cat va mai dura?

Pinocchi0 spunea...

Habar n-am, depinde de inspiratie :-)

Anonim spunea...

nah, nu este. revin, ca mi se ard cartofii

Anonim spunea...

uite ce ratez eu
- - -


am stat si m-am gandit la tot ce ai scris tu in ultimele posturi si o sa iti scriu un mail, e mai simplu asa!

Anonim spunea...

Draga Pinnochio ,
am citit ultimele tale posturi despre blogging.Iti propun o asemanare intre blogosfera si o structura reticulara in care poate ca exista centre de iradiere dar nu atit de bine marcate ca in relatia ziar cititor , centre care oricum sint mai multe , sau cum spune scriitorul acela orb -centrul este peste tot.Creierul o fi asa(natura ,materia nu cred ca are prea multe moduri de a se organiza ,si atunci de ce blogosfera nu s-ar structura de la sine pe un mod deja verificat).Acum nu stiu daca neuronii sint egali intre ei. Or fi?
Intre blogurile care au ca subiect politica,de exemplu ,apare o stire noua sau o interpretare noua; uneori apare din mai multe bloguri in acelasi timp ,dar la un moment dat toata lumea din retea este informata si dintre acestia cineva ,da o noua interpretare ,un nou inteles ,care va fi din nou preluat de toti (critic , in masura in care pare veridic sau initiatorul are o autoritate data de cazuri anterioare validate),astfel ca toata lumea cam gindeste la fel.Ei formeaza un grup clar , care interactioneaza , cu convingeri ferme , mult mai greu de manipulat decit consumatorii de politica clasici(ai ziarelor si media in general).De aici poate panica pe care o incearca de exemplu als care prin natura meseriei si a mediei se gaseste in centrul unic.Reteaua este teoretic infinita dar practic se estompeaza spre marginali sau nuclee cu alta specificitate desi tocmai pe aici pot aparea legaturi noi ,vii(din alte domenii) .

Pinocchi0 spunea...

Suna a retea informatica neuronala. Da, de acord cu modelul, pina la aspectul dimensiunii retelei. Ideea ca reteaua ar fi infinita (sau aproape) nu ma deranjeaza; cred totusi ca exista niste limite cum ar fi granitele culturale, care delimiteaza grupuri de bloggeri. Tot asa cum sistemul nervos are o masa mult mai mica decit intregul organism, si comunitatile astfel formate ar fi mult mai mici decit, sa zicem, populatia unui oras. De altfel, daca ne uitam la Mahalaua lui Vlad, acolo suntem vreo 20 de membri activi, plus inca de doua-trei ori mai multi membri "read-only", in total sub 100 de cititori. Chiar ar fi interesant de comparat cu statisticile Tapirului, daca estimatia mea e realista. Oricum, dimensiunea este foarte mica fata de populatia tinta a unei publicatii clasice.

Pe urma, propagarea informatiei -- de fapt nu, aici nu de informatie este vorba, ci de formarea unor atitudini si constructia unor cunostinte -- este frinata si de discontinuitatile dintre clasele culturale si (hehe) subculturi.

Deci eu zic ca modelul e bun, dar trebuie tinut seama si de cele doua fenomene care limiteaza comunicarea -- cam acelasi lucru, adica, cu ce spui tu in ultima fraza. Acuma ramine de estimat influenta unei astfel de comunitati. O subestimez eu? O supraestimeaza ALS si colegii lui?

Anonim spunea...

Draga Pinnochio,
nuantele au fost necesare.
Dar ...despre limitele culturale ,este modern(sau postmodern) sa fie transcendate (asa s'o zice? )si toata lumea pare deschisa la experiente noi(desi deschiderea este tot culturala).Despre influenta acestei comunicari ... stii, din pacate aici ,in R ,scepticismul, sarcasmul, Caragiale , sint semnele sub care traim ..deci orice intreprindere neoficiala, "civila" este intoarsa pe toate partile si, deseori neluata in seama.Blogurile de informatii(sa zicem tehnice) sint ,in schimb ,punctuale si deci f influente .

Pinocchi0 spunea...

Hm... Sa zicem ca scepticismul este o trasatura a Romaniei si a romanilor, desi nu sunt convins, dar sa zicem. Ma intreb atunci: Este vorba de o atitudine critica de profunzime, sau numai un mod de a dramatiza, o exagerare stilistica?

Nu ma pot abine de la intrebarea asta pentru ca, daca ma gindesc la blog ca la o provocare (si cred ca este evident ca cineva, undeva, se simte provocat), atunci imi sta pe limba raspunsul: No, s'apoi?

Anonim spunea...

eu ti-am zis ca o sa iti racesti gura de pomana. a ramas cum am stabilit, el fiind doar portavocea celor care il platesc. posibil ca sefii sa il fi reprofilat la vandutul lui S. Nicolaescu la taraba, 3 fire la un leu, intr-o carcasa noua. mi-a placut chestia aia cu carcasa.

cineva zicea, sau intreba daca neuronii sunt egali intre ei. nu, nu sunt egali intre ei. unii sunt mai egali decat altii:)
serios acum, nu nu sunt egali intre ei, nu au cum sa fie asa.

Nu am inteles acel model de care vorbiti, caci nu stiu la ce va referiti cand vorbiti de "retea informatica neuronala". Sunt doua sensuri ale conceptului de retea neuronala. Unul este despre neuronii din sistemul nervos, care se leaga intre ei prin contacte sinaptice chimice sau electrice, iar celalalt se refera la niste chestii matematice, care au prea putin de-a face cu ce e la cutiuta. A ramas numele de "retea neuronala", mai mult dpv istoric, de prin anii '50, cand oamenii au inceput sa isi imagineze cam cum ar lucra neuronii idealizati.

Nu stiu daca asta e modelul cel mai bun pentru bloggerii.

Anonim spunea...

am cam aminat sa-ti raspund... poate dintr-un sentiment de culpabilitate ...sau din bovarism...eniuei...subiectul e vast...scepticismul mai ales ca o inabilitate ..ca un handicap...sa zicem un mod de a reactiona coleric ,facil , la chestiuni care par insurmontabile...desi motive ,cel putin exterioare ar fi...uita-te la clasa politica ...la calitatea celor care sint in prim plan....
S'apoi? nu stiu...poate salonul doamnei Verdurin...