Ochiade

Prinzessa mica a inceput sa dea din picioare, mi-a spus Prinzessa mare la telefon. (Am prins-o in timp ce gatea, asa ca n-am avut prea mult timp sa povestim.) Apoi, pentru descretirea atmosferei in seara de ajun a unui interviu, am facut un ceai Guten Abend si am pus “Birdcage”.

Pe linga originalul francez, remake-ul american arata dragut si cuminte. Reuseste totusi sa ma transpuna in situatia filmului: Si daca Gogoscharski ar veni intr-o buna zi sa-mi prezinte logodnica din high society? L-as pune pe domnu’ Inginer sa se imbrace sobru, ca astazi la interviu? Si el si-ar pune oare ciorapi roz la costumul negru si camasa alba, ca sa aiba un pic de culoare? Sau si-ar rade barba de tîlhar in mijloc de codru des, si-ar pune peruca si si-ar face aparitia pe post de bunicuta adorabila, brat la brat cu bunicul cu blog?



Daca ma gindesc bine – si ma abtin sa dramatizez pina la capat – madlena asta am gasit-o simbata seara la sauna. Erau acolo doi tipi pe care ii stiam din vedere (dar n-am fi vorbit unii cu altii, Doamne fereste, nu se face). Ca in scena de inceput din “La cage aux folles” (cum? mosu’ de Renato are, vai, un iubit tinar si frumos?), cei doi ma vazusera alta data cu Gogoscharski impreuna (tinar, frumos, inalt, musculos) si se indignasera. Fata de noi isi pastrasera cumpatul, domnu’ Inginer insa, venind, in urma noastra, le-a vazut reactia. Ai vazut? mi-a dat coate, ai vazut ce fețe au facut? Hihihihi...