Leapșa teroristă

De buna voie si nesilit de nimeni am preluat leapsa de la Cinabru: Pentru ca blogul teroristei s-a inchis (temporar, mai sper inca in naivitatea mea), fiecare din cei care primesc leapsa vor scrie ceva despre o carte. (Nu folosesc cuvinte mari, cum ar fi “cronica” sau “recenzie”, banuind ca LucieiT nu i-ar placea neaparat.)

Am mai spus (si daca nu am spus-o, hehe, o repet) ca leapsa este un ritual al blogosferei. (Si tare as vrea sa stiu daca tine numai de blogosfera romaneasca, sau este un joc international.) In contextul dat, caracterul de ritual mi se pare cu atit mai puternic, drept care ma conformez cu toata solemnitatea si cu tot simtul raspunderii.

* * *

La prima vizita pe care i-am facut-o domnului Inginer, cu aproape 12 ani in urma, m-am intrebat cum as putea face ca sa il cunosc mai bine si mai repede. Foarte simplu: Îi cercetez biblioteca. Ceea ce parea o operatie rapida si fara dureri (pentru ca deh, biblioteca nu era una din acelea, stiti, care se intinde pe pereti intregi si de preferinta in fiecare camera a apartamentului, baia fiind singura exceptie permisa) s-a dovedit a fi o ocupatie de saptamini: Am ramas lipit de...



...Ralf König. Ei bine da, este vorba de carti cu povesti pe banda desenata. Si inca o data: Ei bine da, povestile sint gay. Povesti de genul asta am scris si eu (aici, aici sau aici, de exemplu), si nu e greu: Nu trebuie decit sa intri in lumea gay si sa observi. Apoi, eh, trebuie sa le mai si povestesti. Ralf König le-a povestit la inceput atit de fara perdea, incit primele lui carti nu s-au gasit decit in anumite magazine de specialitate.

El isi descrie propriile povesti cam asa:



(1) De obicei, parintii asteapta de la fiii lor ca intr-o zi sa se casatoreasca si sa faca o droaie de copii. Mda. (2) In doua din povestile de aici e vorba si de mame care afla ca fiii lor au o mostenire genetica tragica... Sa explicam: Tragische Veranlagung, mostenire genetica tragica, era un eufemism pentru homosexualitate, teribil de raspindit intr-o vreme. Tragic – hm, mai mult sau mai putin, poate atunci cind era vorba despre epidemia de SIDA, despre gays care mai si mor din cauza asta, si eventual le lasa mostnire prietenilor papagali vorbitori care obisnuisera sa priveasca filme porno impreuna cu stapinul si invatasera sa repete replicile decisive. In orice caz, o lume foarte colorata.



Iesirea din dulap a lui Ralf Köng s-a produs in 1987, cu “Der bewegte Mann”, titlu german intraductibil, tradus totusi, din cite vad acum, prin “Maybe... Maybe Not Again”. La urma urmei de ce nu. Dupa cartea asta s-a facut un film care a avut succes, si nu in cinematografele “de specialitate”. Apoi inca citeva filme asemanatoare. Sincer sa fiu, am o anume nostalgie a povestilor lui fara perdea de acum 10-15 ani, erau extrem de suculente.

Dintre cartile lui “clasice”, preferata mea a fost “Lisistrata”. Am avut odata ideea nu tocmai practica sa ma duc la domnu’ Inginer cu masina si sa plec inapoi nu duminica seara, ca de obicei, ci luni dimineata. (Era inca pe vremea celor sapte ani de naveta.) Inutil sa spun ca am ramas blocat pe autostrada; singura informatie semnificativa este ca am stat acolo timp de vreo patru ore. Si: ceea ce m-a salvat de la plictiseala inevitabila a fost “Lisistrata”.



Lisistrata [pe ton de tragedie antica]: Lisistrata e un nume care vorbeste. Inseamna: Cea care dizolva armata.

Hepatitos [cu un cap mai mic decit ea si desigur cu doua octave mai sus]: Si Hepatitos e un nume care vorbeste. Inseamna: Infectie la ficat.

Un dialog aproape ‘patafizic.

Rasfoind acum Internetul si descoperind nelipsita homepage, am inceput sa chicotesc la vederea volumului “Hempels Sofa”:



Si aici trebuie sa tin o mica lectie de germana. Expresia wie bei Hempels unterm Sofa (ca la Popesti sub canapea, presupunind ca “Popestii” ar fi un nume tipic lower class) e o descriere a dezordinii si mizeriei, eventual ascunse “de ochii soacrei”. In cazul de fata, canapeaua este cea a psihanalistului (care, nu ma intrebati de ce, nu are voie sa fie homosexual), si ce se afla sub ea... vedem in ilustratie.

In 2006, Ralf König a primit premiul “Max si Moritz” (un fel de Pacala si Tindala in versiune nemteasca), respectiv premiul special al juriului pentru replica la scandalul declansat de caricatura aparuta in Danemarca cu o imagine a lui Mohamed:



“Ca reprezentanti ai valorilor si tolerantei occidentale ne cerem iertare pentru libertatea presei si a opiniei”. Raspunsul: “Si simtul umorului? Cine isi cere iertare pentru simtul umorului?”

* * *

NB: Odata cu leapsa am preluat de la Cinabru si refuzul de a comenta cele intimplate pe blogul teroristei. Va rog deci sa va abtineti de la astfel de comentarii pe blogul meu; cine doreste, stie unde le poate face. Dau leapsa in aceeasi forma mai departe, si anume: Ionucai (daca nu a primit-o deja), Zazei (daca va fi gasit dincolo de Levant timp si material), lui Vlad, lui Madelin, lui Octavian, lui Little Green Lie, lui Me si lui Bro, Lektorului (hihihi) si tuturor celor care vor s-o ia de buna voie si nesiliti de nimeni, asa ca mine.