26 aprilie 2009

Răspuns la scrisoarea de adio

O scrisoare de adio care primeste raspuns: Asta este, ca in bancul cu papagalul jumulit, o faza care trebuie comentata.

Povestea a inceput aici, cu un slogan electoral, a escaladat acolo, prin intransigenta mea revolutionara, a atins un apogeu pe care, cu toata anonimitatea, ma jenez sa-l reproduc aici, si s-a calmat, asa cum era de asteptat, odata cu incheierea lucrarilor. Cartea odata trimisa la tipografie, aseara mi-am luat adio. M-am gindit o vreme daca sa dau vreun motiv; domnu’ Inginer a zis ca trebuie. No, pai daca-i musai: Am observat ca parerile noastre sint atit de diferite, incit, oricit am iubi diversitatea, cu greu vom putea ajunge la consens. Bei aller Liebe zur Diversität inseamna indeobste ca noi sustinem sus si tare ca o iubim (pe ea, Diversitatea, Miss PC), dar practica arata putin altfel. Ah da, in plus doresc sa ma concentrez in urmatoarea vreme asupra publicatiilor si proiectelor proprii.

Àdio, mă.

De dimineata ma astepta, prompt, raspunsul:

Draga P.,

cu surprindere – si imens regret – am primit mesajul tau.


Nu ma indoiesc ca l-a primit. Mic exercitiu pregatitor de logica corporatista: Cineva face, sa zicem, trei afirmatii intr-una singura (sint surprins, regret, am primit), iar interlocutorul raspunde afirmativ la una din ele. Ignorarea celorlalte doua este si ea, tot un raspuns – negativ. Repet didactic: Nu ma indoiesc ca D. a primit mesajul meu. Mai departe:

Iti multumesc – fara indoiala in numele intregului comitet editorial – din toata inima pentru angajamentul tau exemplar din anii trecuti! Recenziile tale au fost intotdeauna competente si au contribuit la dezvoltarea pe mai departe a lucrarilor publicate si a intregii serii editoriale.

O asemenea pastila o lasi o vreme sa ti se topeasca pe limba ca sa-i savurezi aroma. “Intotdeauna competente”, in original stets qualifiziert. Oscilez intre diagnosticul de deformatie profesionala si cel de saracie stilistica congenitala. Daca as fi fost angajatul lui, la incheierea relatiei de munca ar fi trebuit sa-mi dea o recomandare scrisa care ar fi sunat ca mai sus. OK, cel putin n-a scris ca am fost stets bemüht, meine Aufgaben zu erfüllen, adica ca m-am straduit in permanenta sa imi indeplinesc sarcinile. (Observati si aici ignorarea finalitatii.) That’s a mercy anyhow.

Este tipic pentru tine ca, in ciuda deciziei de a ne parasi, iti tii cuvintul si ramii la dispozitie pentru recenzia manuscrisului promis. Si pentru asta iti multumim din suflet.

C’o fi bine, c’o fi rau: e tipic. La primele paragrafe am avut permanent (stets) o senzatie de epitaf. Dar daca le-am ramas o vreme la dispozitie, asta inseamna ca totusi n-am murit; iata un lucru cit se poate de util. Mor insa de curiozitate daca o sa-mi trimita manuscrisul sa-l recenzez. Daca o face

Nu numai profesional, ci si personal regret incheierea colaborarii noastre: Dupa anii pe care i-am petrecut impreuna in München, m-am bucurat intotdeauna sa ne reintilnim prin diverse alte locuri din Germania, Austria sau Elvetia si sa petrecem cite o seara placuta impreuna. Iata de ce ma bucur totusi ca ne vom reintilni la Berlin.

In anii pe care i-am petrecut impreuna in München ne-am intilnit pe culoare sau prin birouri de citeva ori. Caci cetateni ai lumii sintem si nimic din ceea ce e lumesc nu ne este strain. Amin.

Inca o data multumiri pentru colaborare

cu salutari si urari de bine,
D.


Si’nc-o data, mai baieti: Aici lipseste ceva, anume aprecierea despre colaborarea mea la volumul cu pricina. Carevasazica la toate celelalte manuscrise recenziile mele i-au dat pe toti pe spate cu competenta lor. Ultimul volum, insa, este cu totul altceva. Despre ultimul volum nu vorbim. Hop si’asa!

S-ar putea sau fiu putin paranoic, dar domnu’ Inginer m-a invatat ca greselile de dactilografie dintr-o recomandare profesionala sint un semnal negativ. In formula originala (mit viele Grüße nach München) lipsea n-ul de dativ plural din coada lui viele si Grüße. Sefii comitetelor editoriale mai face si ei greseli, asta e.

Una peste alta, chiar daca D. nu intelege romaneste – la limba ma refer, ca cu mentalitatea nu cred ca ar avea vreo problema – ne putem spune reciproc: Drum bun, cale batuta. De altfel am si facut-o, in forme atît de pline de maiestrie stilistica.

3 comentarii:

domnubolog spunea...

salut... nu e spam... faci schimb de dink-uri?

Incze Klára spunea...

Nu stiu daca ce e dincolo de aceasta postare e de ris (probabil nu e), dar textul acesta chiar m-a facut sa LOL:)))

Pinocchi0 spunea...

Draga mea Klara, putem sa LOLuim impreuna. Usor sardonic, dar LOL.