(William Somerset-Maugham)
Freddie mă luă tandru pe după umeri, mă privi adînc în ochi și îmi șopti din înălțimile celui de-al nouălea cer:
– Îți mulțumesc că mi-ai făcut cunoștință cu Marx.
Sînt 20 de ani de cînd moș Pinocchio s-a așezat împreună cu Colombina la prima coadă să-și ia unul dintre primele pașapoarte românești (încă verde și decorat cu stema socialistă), apoi la următoarele ca să-l schimbe într-unul german. Poate că ar fi trebuit să uite între timp, dar n-a uitat. Dragii mei domni, scumpele mele doamne, moș Pinocchio trăiește cu gîndul la Marx, ceea ce ar fi fost pînă acum 20 de ani bucuria și dorința odioasei dictaturi și a sinistrei sale soții. Mai mult decît atît, moș Pinocchio trăiește cu Marx însuși, personaj real, din carne și oase (mai ales oase). Îi rade barba de bidinea, îi închiriază o cameră, face din el un pianist gay venit la München în crailîc (cine știe dacă nu a fost vreodată chiar așa) și pune cireașa pe tort inventîndu-i un amor. Și amorul spune:
– Îți mulțumesc că mi-ai făcut cunoștință cu Marx.
Despre Freddie nu știm deocamdată decît că numele lui ar putea să vină de la Friedrich și că are voce. München a fost întotdeauna un loc ideal pentru bărbați gay care au voce.
Fruntea înaltă, ochii pătrunzători, jestul caracteristic; moș Pinocchio amenință cu degetul:
– Dar să fim bine înțeleși: dacă iese prost, nu dai vina pe mine, OK?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu