Ce faci cînd nu-ți găsești ochelarii normali

Normali, zic, pentru că am și unii de distanță cu care mă uit la televizor (cînd am ce vedea) sau dacă vine metroul. Nu-i găseam, zic, pentru că aseară am făcut inhalație la bucătărie și i-am lăsat acolo pe masă în loc să-i pun cumsecade la capul patului.

– Nu ți-ar sta rău cu o burqa, constată domnu’ Inginer pe ton de compliment cum mă plimbam prin casă cu prosopul în cap.

Ce faci, zic, e foarte simplu: Îți pui pe nas ochelarii de distanță, că ăia știi că sînt pe canapeaua din fața televizorului (dacă nu cumva au rămas în stația de metrou) și cu ei poți să pornești în căutare fără să orbecăi din gard în gard.

M-am boșorogit de tot, asta e. (Prinzessa numește genul ăsta de văicăreală male flue.)