04 martie 2012

Anxietăți

Înainte de culcare – văd numai pixeli și coeficienți de regresie în fața ochilor; pînă și domnu’ Inginer și cu Gogoscharski au fost pixelați – în fugă, cîteva note depresive.

Azi se împlinesc 35 de ani de la cutremur. Nu știu de ce trebuie să-mi amintesc de asta tocmai în Japonia.

O scenă care m-a speriat, cel puțin pe moment: Una din gazdele mele, de o politețe și de o amabilitate exemplare, vine cu mine la bancă să-mi deschid un cont. Toate formularele sînt în japoneză, banca nu are formulare în engleză. Cere pe cineva care să mă asiste. Vine un tip, pe care îl gonește categoric (în engleză, probabil ca să înțeleg și eu): You can’t do this, you are just a security man, we don’t want you here. Go away. Să mai spună cineva că japonezii nu știu să fie direcți.

Altă scenă care m-a speriat: Pe seară, merg la cumpărături. În timp ce mă apropiam de supermarket, un puști țîșnește pe lîngă mine în fugă, cu o plasă cu cumpărături. Apoi, o femeie la vreo 50 de ani aleargă după el strigînd ceva. A durat o vreme ca să-mi dau seama că spunea ceva gen “prindeți hoțul”. Am rămas cu gura căscată, uitîndu-mă lung în urma lor. Lîngă mine, doi tipi în uniforme de pază căscau și ei gura.

Noapte bună.

3 comentarii:

Cora_ spunea...

Curaj, asa e la inceput, pana te obisnuiesti(zic si eu de incurajare). :)) In prima saptamana a lui Pat in Pasadena, California(oras f. linistit), in timp ce iesea din magazinul alimentar, niste "uameni de bine" se amuzau impuscandu-se in strada cu arme automate... doua nopti mai tarziu, vecina(intr-un cartier select) si-a scos in strada consortul, arucandu-i pe geam toate hainele, inclusiiv tv-ul... cu strigate si politie, etc... evident ca nimic din toate astea nu s-a repetat. :)

Pinocchi0 spunea...

Brrrrrr...

Invizibilul spunea...

tom_tomm@email.com :)