08 martie 2012

Un zîmbet timid

Admirabil la japonezi mi se pare timiditatea lor naturală: Cu cît mai importantă persoana, cu atît mai modestă și mai rezervată. Ceea ce nu i-a împiedicat să mă prezinte, într-o adunare de peste 100 de persoane, una mai simandicoasă decît alta, la o ceremonie oficială într-un hotel de mare lux, drept venind de la cea mai bună universitate europeană și fiind cel mai mare și mai renumit cercetător din lume. Asta cu toată seriozitatea, și știind foarte bine că eu nu înțeleg o iotă.

– …și de’asta s-a bucurat toată lumea cînd ai fost prezentat, și-a încheiat Banana expunerea.
– Adică – au rîs?
– Nu, nu, s-au bucurat, îmi spuse cu toată seriozitatea și cu zîmbetul timid pomenit mai sus.

6 comentarii:

cristians. spunea...

ce e zaza?

lektor spunea...

domnule doktor, poate ma apuc sa-mi scriu memoriile japoneze intr-o zi, prea e dejavu totul:)

Pinocchi0 spunea...

Cristian: Zaza e Zaza, heh.
Lektor: Așteptăm cu interes.

Cora_ spunea...

am un presamtz de banuiala ca domnului cu cercetarea matematica nu i-a placut la japoneji... deci si io astept cu interes memoriile japoneje. :)

lektor spunea...

mai bine zis, nu cred c-am fost vreodata intr-o alta tara unde sa-mi doresc cu atita ardoare sa se termine stagiul si sa ma pot intoarce la vinurile de acasa:)

Anonim spunea...

da palinca de orez ce are domne??
drept sa spui, singura data cand am baut sake mi sa parut ingrozitor de.....putin :)