29 decembrie 2008

Ce este un blog? Ghilotina de Cluj

Ma plimbam odata prin Cluj cu un grup de colegi, cind am ajuns in fata unuia din monumentele lui Funar, acela care ar trebui sa aminteasca de Memorandum. Pentru cine nu stie cum arata, am aici o poza, dati un clic sa-l vedeti in toata splendoarea.



Cineva mi-a soptit la ureche: Stii cum ii zice? Ghilotina! Raspunsul meu a fost un hohot de ris, pentru ca măgăoaia aduce a orice altceva decit a monument istoric serios, si pentru ca seamana, intr-adevar, cu o ghilotina.

Iata un artefact cultural – unul din exemplele mele preferate. Este, conform definitiei, un obiect facut de mina omului si pus acolo cu un scop, anume sa aminteasca trecatorilor ce importanti sunt romanii in Transilvania. (Funar, deh.) Interesant este ce s-a intimplat in continuare: Clujenii, si in primul rind cei cu un anumit nivel de cultura, nu au acceptat semnificatia initiala, ci au rasturnat-o intr-un mod cu atit mai eficient cu cit a fost mai plin de umor. Rasturnarea semnificatiei merge pina acolo unde Google raspunde la intrebarea “cluj ghilotina” prompt cu pagina din Wikipedia despre Monumentul Memorandistilor din Cluj-Napoca, pe care nici vorba sa se gaseasca cuvintul “ghilotina”.

Si iata si un artefact cultural imaterial:

Am fost unul din cei 8000 de studenti ai doamnei Theil, figura legendara a Politehnicii. Am facut cunostinta cu ea in prima zi de facultate, cind a venit la curs, a spus buna ziua, apoi a umplut tabla cu formule scrise marunt. Pe urma a trecut la tabla urmatoare rugind pe cineva sa ii stearga prima tabla intre timp, ca sa-i faca loc. Si tot asa: O ora, zece minute pauza, inca o ora. Si toate orele urmatoare. Noi eram, vorba Elfului, uzi in fata ei. Asta in primul rind pentru ca materia era foarte grea pentru cineva proaspat venit de pe bancile liceului, dar si pentru ca doamna Theil era foarte severa – si nici ea lipsita de un anumit umor, pe care am inceput sa-l intelegem abia mai tirziu. Aici intervine artefactul:

La un examen oral, se spunea ca un student nu tocmai bine pregatit s-ar fi uitat lung spre picioarele ei. Ea a observat obraznicia si l-a intrebat direct: Va plac picioarele mele? El, la fel de direct: Da. Ea, in continuare: Atunci veniti si la toamna sa le vedeti. Cu asta, rezultatul examenului era clar.

Douazeci de ani mai tirziu, am intilnit-o la Frankfurt si nu am rezistat: I-am spus povestea si am intrebat-o daca era adevarata. Mi-a raspuns cu siguranta ca nu, si o cred. Nu a avut niciodata impresia ca vreun student ar fi privit-o ca pe femeie (in loc de profesor de matematici speciale), mi-a spus, iar eu, pe de alta parte, stiam foarte bine ca venea la curs pe bicicleta si deci intotdeauna in pantaloni. Povestea era nici mai mult, nici mai putin decit o mostra de folclor studentesc. (Mai exista si varianta “Veniti si la toamna sa le vedeti bronzate”.) In acelasi timp, un artefact cultural: Obiect in sensul ca poate fi pastrat, dar mai departe si, nu in ultimul rind, imbunatatit. Facut de mina omului, asta e clar – in masura in care nu au fost preferate organele gindirii si comunicarii. Apoi, rolul “obiectului” in contextul primului an de studiu: Ne-a ajutat sa intelegem mai bine stilul de comunicare si modul de lucru al doamnei Theil, sa prelucram (chiar daca nu in modul cel mai potrivit) frica de examen si sa structuram comunicarea dintre noi, punctata regulat cu astfel de poante.

Revenind la nivelul general al discutiei, ii dau dreptate domnului Serban acolo unde sustine ca artefactul cultural nu se creeaza pe blog sau intr-o comunitate fata-in-fata. Nu se creeaza, adica nu vine nimeni care sa pocneasca din degete, *snip* si artefactul, pina atunci inexistent, sa apara. Sustin insa ca artefactul, mai exact semnificatia lui, se negociaza. Doua coloane de piatra si un clopotzel de bronz sunt mai intii un monument, apoi o ghilotina. Picioarele doamnei Theil sunt mai intii simplul obiect al unei priviri lubrice, dupa care aflam ca acea privire poate fi repetata in sesiunea de restante (haha, candidatul nu fusese in stare de altceva), mai mult, ele vor fi si bronzate dupa concediul din vara (deci era vorba de reexaminare, cursul respectiv fiind indeobste tinut in semestrul de iarna, cu examen in februarie si restante in iunie). Semnificatia artefactului se negociaza, iar negocierea este un proces de durata, posibil de orinul anilor sau mai mult.

Am cazut de acord ca, in blogosfera, artefactele sunt in general pe suport virtual, deci imateriale: Conceptuale. Si care sunt artefactele create pe blogurile noastre?

Intrebarea nu este tocmai usoara. Aici voi avea nevoie de cit mai multe comentarii si exemple din partea tuturor. Si ma indoiesc de pe acum ca domnul Serban va accepta afirmatia mea – asta pentru motive pe care le voi explica mai incolo.

Mahalaua lui Vlad, bunaoara, materializeaza o anumita atitudine fata de cultura si arta. Inca nu-mi este foarte clar in ce anume rezida materializarea – poate in recenta traducere a poemului lui Baudelaire, poate intr-un roman viitor, poate in personajul Henri Purcel, poate in personajul Vlad Stroescu insusi – asta ramine de vazut. E clar insa ca negocierea exista in mod continuu, iar directia ei este la fel de clara. Probabil ca mai trebuie cautat acel obiect.

Blogul meu a avut initial intentia de a face ceva pentru comunitatea gay. In mod special, prin 2004, cind l-am cunoscut pe monsoux in forumul lui Andrei Gheorghe si m-a convins sa scriu pe blogul propriu si nu aiurea‘n tramvai, comunitatea gay din Romania era predominant depresiva atit in articolele din blogurile vremii (cum a fost blogul lui etwa, abandonat intre timp) cit si in real life, atit cit am putut constata la fata locului. Atunci m-am hotarit sa ofer niste exemple cum ca se poate si altfel. Inca nu stiu care anume ar putea fi acel obiect care sa preia forma si functia de artefact cultural. O posibila si foarte utila materializare ar fi intr-o colectie de FAQs, asa cum am pus la cale cu Octavian si – eh, sa vedem daca gasim timpul si energia sa o realizam.

Trebuie sa ma opresc aici deocamdata: ma asteapta un pastrav in frigider, domnu’ Inginer in camera de lucru, si foamea ne da ghes. Astept niste exemple: Care credeti voi ca sunt acele produse ale blogurilor care au calitatea, sau cel putin potentialul de artefact cultural? Ce produceMahalaua lui Vlad, ce produce Seraiul, ce produce joacadeamine? Astept, da, si argumentele fatale ale domnului Serban :-)

43 de comentarii:

Anonim spunea...

Pinocchio, acum cersesc eu sa difer: blogurile nu sunt artefacte virtuale, cel putin nu in sensul nous-ului la care faci apel, sau al unui discurs al lui Brutus in fata Senatului.
Ci sunt f. reale. Pot incarca toate blogurile pe un computer si le pot arata oricui, exact ca o fotografie. Le pot incarca pe un external HD si le pot transporta fizic. Le pot printa, iar, exact ca o fotografie, si fac o carte.
Iti trebuie un suport si un interpretor, sau o serie de-, din ce in ce mai sofisticati. Ceea ce, in principiu, nu le fac mai calitativ mai complexe decat un compendiu aristotelic.

Ei, si aici incepe adevarata lor problema, aici este ghimpele care nu ii lasa sa doarma: se constituie aceste artefacte materiale intr-o cultura paralela sau nu? Cel mai sigur decretam ab initio si a priori: emphatic no! Dupa care incepem cu exceptiile.

Old game, old as world.

Anonim spunea...

'Cultura paralela' - wishful thinking; SUBcultura paralela - da.

Pt a fi cu adevarat 'cultura paralela' ar trebui ca tot acest corpus diaristic online sa fi propus ceva atit de (i)novator incit sa challenge establishmentul cultural 'traditional'...
Or, observam ca nu se intimpla deloc asa.
Aa, ca bloggerii sint f vocali & vehementi si ca blogurile au tot mai multa vizibilitate - ok; dar sint ele, TOATE (sau macar 50%), any good? Cine face trierea - simplul consumator? Not enough - in plus, asta duce la acea repliere comunitara, 'vorbim-o-singura-limba-aici' kind of blog(ging), in care toata lumea e dinainte convinsa & convertita... Pina la urma, TOT dspr exceptii vorbim - iar 'aceste exceptii' sint, cum spuneam amintind-o pe zaza, excelente pagini de literatura PE ALT SUPORT.

Deocamdata, internetul NU a dat acel 'artefact' made in netland, acea capodopera virtuala care sa insemne CU TOTUL SI CU TOTUL ALTCEVA decit ceea ce stiam (in materie de literatura, arta vizuala etc) - adica FORMAL & conceptual.
Practic, este vorba dspr continuturi vechi intr-o expresie stiuta si pe un suport updatat - ca si cum, in loc de hirtie, ti-ai inregistra gindurile/starile/programul zilnic pe un reportofon... Ei, si? Orice executive face asta!

ps Constantin Vica are un comentariu interesant ('WWWittgenstein') in 'Dilemateca' - dspr o POSIBILA revolutie (inclusiv formala) care s-ar putea naste pe net in momentul in care stilul non-liniar, 'incoerent' & flash-intuitiv (la care se referea Wittgenstein vorbind dspr procesul constructiei gindurilor) ar deveni forma dominanta a comunicarii pe net (ducind, cine stie, chiar la 'artefacte' specifice)...
Dar - vorba raspunsurilor de la 'Posta redactiei', pe vremuri -, 'deocamdata, nu.' :)

Anonim spunea...

Cultura, in sens de producere de artefacte: piulite, suruburi, bomboane, carti, orice, nu de vreun curent/paradigma dominanta in vreun domeniu.

Bloggingul este tanar, istoric vorbind, asa ca give it time. Sunt sigur ca e nevoie de o generatie intreaga, cel putin, ca sa se maturizeze. A fost nevoie de o tehnologie intreaga pentru a face bloggingul posibil. In spatele usorului care ti se pare, e mult cod si multa structura. Asa ca aparut de curand, evident ca la inceput e o supa cu f. putine chestii interesante.

Cum se va face trierea? Intr-un mod natural ca in orice sistem complex. Blogging-ul, fiind un fenomen atat de raspandit, se va grupa, functie de multe parametri si va evolua prin cele doua mecanisme clasice: cooperare si competitie. Adica, va fi o masa bloggeristica, aia care tie iti place sa o pui jos si vor fi varfuri nisate-ori grupuri de bloguri, ori un singur sau un nr. mic de bloguri pe nisa si intretinute de un grup de oameni.

Inainte sa revin la "cultura", te intreb de "Zaza" - ca zici pagini de literatura. Cine a apreciat valoarea culturala a scrierilor ei? Critici literari?

Cultura nu inseamna numai literatura. Inseamna multe. In plus bloggingul transcende multe granite clasice si fizice. Daca reduci cultura la literatura, atunci discutia nu are mai are sens. Si apropo de asta, nu vreau sa imi fac reclama, dar chiar urmaresc sa imi directionez blogul spre treburi cu care lucrez si la care ma gandesc. Apoi, nu stiu cata informatie ai despre blogurile din alte tari, despre cele de pe aici. De ex. blogurile politico-economice ale unor meseriasi. Sau cel al Oliviei Judson, care vorbeste despre ale ei - ce face ea. Este si asta cultura - intr-o alta forma si alta abordare si toti astia nu au niciun issue. De fapt, discutia asta e provocata voit numai in anumite parti ale globului.

Deci din cate scrii tu, scrii numai din punctul de vedere al literaturii, la care nu sunt sigur ca esti cel mai indreptatit sa vorbesti, poti avea o opinie. Nu esti critic literar. Dar mai important, dintr-un asa-zis pdv psihologic, prin care arati ca "voi bloggerii sunteti niste refulati". Ceea ce deja anuleaza premizele oricarui dialog onest.

Ce vreau sa zic e simplu: criticii bloggingului, da, pistoneaza pe niste chestii corecte, dar care nu tin de esenta bloggingului ca fenomen si potentialitate. Tin de psihologia bloggerului actual, individual. Deci, discutia din start nu este onesta. Deoarece concluziile psihologizante facute mai mult sau mai putin biased, sunt aplicate fara discutie tuturor. Desigur, exista exceptiile, la care toata lumea e happy to oblige.
Apoi, din cate vad, criticii romani ai bloggingului nu sunt f. bine pusi la punct cu ce se intampla in lume. Pe ei ii intereseaza mai mult sa "bash around, in their immediate vicinity", ca un fel de intimidare.
Si a treia, criticii bloggingului uita convenabil cum se publica unele carti, vorbesc mai ales de Romania: dai banul si ti se tipareste. Practic, azi, orice om poate sa scoata o carte, deci, intr-un fel e asemanator blogging-ului, fenomenele diferind numai in "bani". Mai sunt si altle, dar ma opresc aici. My point is, don't look at the finger, look where I am pointing to. La fenomen, ca intreg, cu exemple de peste tot, nu la un set de 10-20-100 de blogguri.

Anonim spunea...

deci:
1 NU echivalez cultura cu literatura - nu stiu de unde s-a tras aceasta concluzie, in mod clar NU din ce am scris eu... (!); ar fi ridicol sa reiau aici toate definitiile culturii (de la cele mai vechi la cele mai recente), e suficient sa repet - scurt & jurnalistic ;) - ca ea, cultura, cuprinde TOATE 'artefactele' produse la un moment dat intr-un anumit loc, DAR SI ansamblul ideilor produse tot acolo & tot atunci;
2 bloggingul este 'tinar', asa e, dar asta nu implica necesarmente ca, ajuns adult, matur, batrin sau gaga, va fi altceva decit este acum = i.e. un mod de comunicare. Va fi, cu siguranta, mai performant (probabil ca va include intr-o masura mult mai mare vizualitatea...), dar atit: el NU va produce nici 'artefacte', nici vreun 'curent filozofic' dintr-un motiv dezarmant de simplu - nu este decit un suport al comunicarii!
Cred ca multi dintre cei care cad in extaz (sau in genunchi) in fata net-ului (deci inclusiv blogului) manifesta fata de acestea acel tip de gindire magica-primitiva, considerind obiectele materiale IN SINE - deoarece sint noi & uimitoare - capabile sa 'produca' (valoare)... Or, nu se-ntimpla asa, evident: nici radioul n-a produs altceva decit informatie sau divertisment, nici televiziunea, s.a.m.d. SINT SIMPLE SUPORTURI! Pt schimbarea 'paradigmei', mai e nevoie ca aceste lucruri (utile, desigur) sa PRODUCA cultura, nu doar sa o REproduca.
3 Valoarea LITERARA a postarilor zazei de pe blogul ei este evidenta oricui este scriitor; eu sint scriitor, ergo recunosc literatura atunci cind o vad: nu e nevoie de nicio alta 'demonstratie'.
4 E f relevant & amuzant ca 'aparatorii blogosferei' aduc intotdeauna, drept argument(e), blogurile de afara ;)
5 Ideea ca cineva trebuie sa 'plateasca' pt a fi publicat este o informatie obsoleta & aproximativa: da, asta SE INTIMPLA, dar mai ales pe vremea comunismului si in primii ani dupa caderea lui; in prezent, cererea (editoriala) este mai mare decit oferta (literara sau de alt fel), facind inutila (si chiar ridicola) 'plata contra publicarii'.
Apoi, conteaza f mult LA CE EDITURI PUBLICI: exista 2 edituri mari (Humanitas & Polirom), urmate de citeva respectabile (Curtea Veche, Nemira, Rao, mai nou Art) sau de citeva 'specializate' (Paralela 45, Cartea Romaneasca, Idea, Brumar, etc.): aparitia intr-una sau in alta iti defineste status-ul (cartile mele, de ex., au fost publicate - in ordine - de Idea /o f buna editura de nisha din Cluj, specializata in traduceri din filozofia contemporana/, Curtea Veche si Polirom, iar la Humanitas ingrijesc o colectie de carte de film /din care au aparut un volum de dialoguri cu Fellini, 'Catching the big fish' a lui David Lynch & 'Cum se fac filmele' semnata de Frederic Strauss, autorul celei mai bune monografii Almodovar/.)

Ar fi bine ca, atunci cind ne hazardam sa facem consideratii dspr domenii pe care nu le cunoastem, sa ne mai informam; in ce ma priveste, imi insusesc limitele legate de blogosfera... si invat din orice sfat sau informatie ;)

Anonim spunea...

inainte sa ma avantez si eu in discutie (ceea ce inseamna ca mai inainte va trebui sa citesm mai atent ce s-a comentat, si sa rumeg, pot doar sa spun, la prima ochire, ca sunt de acord cu amandoi), voiam doar sa il intreb pe domnul serban, gata cu experimentele? :-) Adica, banuiam ca dumneata esti capabil de discutii normale, dar tot vine ca un oaresce soc. "Experimentul" l-as discuta intr-o postare aparte, ca nu vreau sa poluez discutia aceasta cu off-topicurile mele - sa imi fie scuzat si acesta.

Pinocchi0 spunea...

Inca o data multumesc tuturor pentru comentariile pertinente. Mi se pare totusi ca tonul discutiei incepe sa se incinga, ceea ce nu cred ca este un lucru promitator. Discutia asta, asa cum o doresc eu, cred ca este mai productiva la temperatura camerei. Si asta cred ca nu este greu de pastrat pentru ca, in definitiv, parerile noastre nici nu sunt foarte diferite.

Avem o mare problema de definitie -- ce sa facem, asta e limba. E vorba de termenul "cultura". Definitia a dat-o domnul Serban: totalitatea artefactelor si ideilor produse... -- ei, dar aici urmeaza ceva cu care nu sunt tocmai de acord: la un moment dat si intr-un anumit loc. Nu, nu la un moment dat, ci pe o perioada de timp care poate fi chiar foarte indelungata. Si nu, nu intr-un anumit loc, mai ales daca vorbim de Internet. Ci: de un anumit grup social. Cultura sau subcultura -- intr-adevar, mai degraba subcultura, pentru ca grupul social nu are, in cazul nostru, dimensiuni etnice.

O alta inexactitate decurge poate din prima si este mai degraba implicita. Domnule Serban, si mie mi se pare ca vorbiti despre cultura referindu-va de fapt la literatura. Nu numai: Exista o cultura tehnica, sa zicem, la fel de bine ca si o cultura a pietelor agricole sau a locuirii in blocuri comuniste, si cite si mai cite. Nu stiu daca asta v-a fost intentia, sa reduceti cultura la literatura, arta sau, mai general, nivel de cunostinte dintr-un anumit domeniu, dar eu asta inteleg. Asupra definitiei vad ca suntem cu totii de acord, cel putin in mare, dar aplicatia ei este discutabila pe alocuri.

Nu stiu in ce masura trebuie sa insistam asupra acestei neintelegeri. Pentru ca este evident o neintelegere. Rogu-va: Lasati literatura la o parte, nu ca nu ar fi interesanta si valoroasa, dar numai lasind-o la o parte (aici) vom ajunge la miezul lucrurilor.

Si insist asupra intrebarii mele initiale: Care sunt artefactele produse in bloguri? Citeva exemple ar face lumina. Sau trebuie sa reducem factorul de zoom si sa privim blogul insusi ca pe un artefact?

Tapire, vad mesajul tau care a sosit in timp ce scriam aici. Intr-adevar, ti-as fi foarte recunoscator daca ai ramine cit mai strict la tema discutata. Experimentul este o alta tema -- nu mai putin interesanta, si eu m-am gindit la asta, dar as vreao foarte tare sa o discutam separat.

Anonim spunea...

Prin 'cultura' intelegeam SI cultura tehnica - evident.
Dar nu sint de acord cu ideea ca termenul acopera 'o perioada f mare de timp'... In primul rind ca termenul este de data relativ recenta (sec. 19) - ceea ce nu inseamna ca 'atunci s-a nascut cultura', evident, ci numai ca doar de atunci se foloseste acest termen aproximativ in sensul in care cei mai multi il folosesc si astazi - si, in al 2lea, pt ca schimbarile tot mai vizibile din societate/societati imbogatesc continuu definitiile initiale (si, aici, paradigma antropologica joaca un rol esential).

Deci - inca o data - NU identific cultura NUMAI cu literatura s.cl arte, doar ca SI cultura tehnica face parte din ACEEASI paradigma culturala; dar blogurile nu sint altceva decit derivate ale acestei culturi, care - in sens larg - a produs internetul & comportamentele aferente...

Anonim spunea...

cultura si civilizatie, cum ziceau la teleenciclopedia. Da, mare pacoste limba romana. Vorbim de cultura in sensul antropologic, sau de ala in sens ... cultural? ("e un om cultivat!"). Ca in functie de sens, termenul "subcultura" poate fi folosit in mod peiorativ sau nu.
Oricum, indiferent de sens, e adevarat ca blogul, internetul, e doar un suport, si nu "cultura" in sine.

Dar nu stiu de ce domnul serban sustine ideea ca o cultura poate fi cultura (paralela) numai daca propune ceva absolut inovator. Eu nu vad blogul (fenomenul) ca pe o cultura paralela, ci ca pe o continuare a culturii "aleilalte." Cultura e cultura indiferent de suportul fizic - caramizi, hartie, sau internet.
Folosind comparatia domnului Serban, pai si pe hartie poate sa scrie orice scârţa-scârţa. Eu nu inteleg antagonizarea pe care o vede (sau vrea sa o vada) d-l Serban, "blogosfera" si "restul culturii". Daca mediul nu conteaza (si nu conteaza, de ce e mai buna hartia decat papirusul? sau decat tablita de lut?), de ce antagonizarea asta? Orice mediu ai folosi, lucrurile pot iesi bun sau rau. Nu asta e problema. Problema este - cum se discuta mai pe la inceput - ca "cultura" blogosferica e scapata de supt controlul si ochiul parintesc ai mai-marilor, ai acelora cu "symbolic capital", si nu numai ca e scapata de sub control, dar is doing pretty well. Este antiestablishment, de fapt. Nu pentru ca vrea sa fie musai, ci pentru ca asa e perceputa.

PS dl Serban, cred ca de aici vine senzatia ca dumneata vorbesti de cultura=literatura, arta, etc, adica definitia aia, nu ailalta pe care o dai mai incolo (artefacte, idei, etc)

"Deocamdata, internetul NU a dat acel 'artefact' made in netland, acea capodopera virtuala care sa insemne CU TOTUL SI CU TOTUL ALTCEVA decit ceea ce stiam (in materie de literatura, arta vizuala etc) - adica FORMAL & conceptual."

Anonim spunea...

am postat cam in acelasi timp cu dl Serban

Anonim spunea...

cred ca un artefact produs de blog este dialogul. Nu? Dialog a existat si inainte, nu aduce blogul ceva nou, blogul aduce insa niste.. nu le spun imbunatariri (nu cred neaparat ca sunt intotdeauna), dar niste caracteristici aparte, din care iese un dialog nou.
Nu?

PS Pinocchio, no worries, seriously.

Anonim spunea...

1 Folosesc termenul de 'SUBcultura' in sens strict tehnic, descriptiv, nicidecum 'peiorativ'; cum blogurile tind sa se atomizeze in fctie de interesele unor grupuri specifice, singurul termen potrivit este acesta;
2 Sigur ca orice 'scirtza-scirtza' (observati ca si cuvintul trimite clar la suportul hirtiei! ;) poate pune orice ii trece prin cap pe suportul 'traditional', DAR asta nu inseamna ca ceea ce pune el pe hirtie are - automat - valoare! Exista, insa, filtre - iar primul este redactorul de carte al editurii careia i se adreseaza... Apoi, odata cartea publicata, intervine critica de specialitate, apoi cititorii. Blogurile, in schimb, 'ard etapele', sarind peste primele 2 filtre: primul, pt ca nu e nevoie (oare?) in spatiul virtual, al 2lea - pt ca este vazut ca obsolet & 'autoritarist' (deci nedemocratic). Or, eu sustin ca, in absenta acestor 2 filtre, valoarea risca sa fie ingropata sub tone de (in loc de maculatura) 'wwwultura'. Lucrurile scapa, intr-adevar, 'de sub control', dar nu in sensul (caricatural) al vreunui 'big brother' al establishmentului sclerozat, ci in sensul - firesc - al decelarii/separarii valorii de nonvaloare: este, practic, imposibil! Intr-adevar, blogosfera 'is doing pretty well'; dar si ratingurile emisiunilor idioate de la tv...
3 Teoria 'mai-marilor' cu 'symbolic capital' care s-ar opune subculturii blogosferice, antagonizind bloggeri & scriitori-pe-hirtie, poate fi demontata simplu: cita vreme valoarea 'artefactelor' blogosferice este nula (blogurile fiind, cum spuneam, simple derivate ale culturii dominante pe alt suport), nu poate exista 'concurenta'. Doar vizibilitate, popularitate etc - adica (si) atuurile televiziunilor cu rating... Se indoieste cineva ca emisiunile de televiziune (oricit de proaste) sint mult mai familiare publicului decit produsele culturale 'traditionale'? Iar televiziunea, SI EA, face parte din cultura in sens larg... Cum ar arata o lume in care DOAR televiziunea ar 'reprezenta cultura', la un moment dat?...
Dspr asta este vorba.

Anonim spunea...

Si la televizor se 'dialogheaza' intr-una - ba, se mai intra in dialog si cu telespectatorii, in direct & la ore de virf... Intr-adevar, nimic nou sub soare - si probabil ca, fata de televiziune, 'imbunatatirea' este ca pe bloguri se discuta mai aplicat, mai liber (inclusiv de... autocenzura ;), mai @ length.

Dar... acum mii de ani, in Grecia antica, exista agora - o piata publica unde niste oameni cu 'capital simbolic', numiti filozofi, discutau cite-n luna si-n stele (si, se pare, nimeni nu se plictisea ascultindu-i!).
Iarasi, nimic nou; vi se pare ca practica blogurilor 'imbunatateste' practica dialogurilor de atunci...?

Anonim spunea...

vorba bancului, de la mine asa se vede, am avut senzatia ca percep un to peiorativ. Ma rog.
De acord cu valoarea si filtrarea ei, care pe hartie se poate, dar pe blog nu. Dar, asta nu inseamna ca procesul de filtrare si "mai-marii" filtrarii nu au o componenta mercantila (si nu o spun peiorativ). Editurile, cele bune, trebuie totusi sa vanda ca sa existe. Nu spun ca se vand, ci doar ca, poate, exista pericolul scaderii de vanzare odata cu aparitia blogului.

Lucrurile scapa de sub control indiferent de mediul pe care se produce artefactul. Exista cinci edituri bune, dar exista cinci mii care nu filtreaza nimic si tiparesc orice. Exista o televiziune buna, dar exista zece vare produc non-valoare. Acum exista blogul, cu exact aceleasi caracteristici. O proportie mica care produc valoare si restul. Nu mai exista filtrul clasic, al celor cu "symbolic capital," dar exista alte filtre. Blogurile bune si de valoare vor fi, in final izolate (atomizate) de cei care consuma valoare, la fel cum cartile bune sunt identificate si izolate de cei ce consuma valoare.

Eu cu ce nu sunt de acord este anatemizarea blogului en-masse si aprioric de catre "mai-mari." De ce? Daca valoarea este cea care conteaza,si nu vanzarea si mercantilul, de ce nu efortul de a cauta, de a sapa, de a gasi valoarea in masa de artefacte blogeristice, si de a le filtra, promiva, ratifica? De ce nu isi face domnul Plesu, de exemplu, un blog in care sa critice si sa promoveze valoarea gasita pe alte bloguri? (dau si eu un exemplu). Argumentul ca "blogul nu este decat un jurnal in care fiecare spune ce a mai facut" nu prea tine, si literatura (de valoare), in esenta, tot cam aia e, autorul spune ce a mai facut, ce a mai gandit, ce a mai imaginat.

Anonim spunea...

Nu: literatura care face (numai) asta se cheama 'auto-fictiva' (nu stiu de ce SI 'fictiva', pt ca in general nu inventeaza nimic...); altminteri, literatura mare e aia pe care o stim- si care inseamna inventie + mestesug.

In rest, de acord ca 'exista lucruri bune peste tot', doar ca sint mai greu de gasit pe bloguri. Cineva ar trebui sa le trieze (evident, nu Plesu!) - dar nu s-ar spune, apoi, ca respectivul 'este platit' 'in gasca', 'intr-un complot de discreditare a CELORLALTI bloggeri'??
Ba s-ar spune. C-asa-i romanul ;)

Anonim spunea...

ei, cei care chiar conteaza si pot aprecia valoarea nu ar spune. Cum nu spun nici despre editura Humanitas, chiar daca mai cârcotesc pe ici pe colo.

Din nou, eu ce nu inteleg este ideea promovata (ca de aici asa se vede) ca mediul virtual nu poate produce valoare. Este ilogic, valoarea este produsa de oameni, nu de mediu. Ca e o floare rara si trebuie muncit sa o scoti la iveala, da, asa e, dar asa e in orice mediu folosit. Blogul poate produce mare literatura (cred ca esti de acord cu asta, dl Serban, ca dai exemplu zazei), poate produce mare filozofie, etc. Poate produce valoare. Poate redefinita un pic (mai postmodern, ca tot sunt pe blogul lui pinocchio :-) ). Uite de exemplu, daca impricinatul decide sa nu isi transfere artefactele pe hartie asta inseamna ca, din start, scrierile sale nu au valoare? - nu. Valoarea nu e data de "mai marii" care filtreaza, ci doar recunoscuta si, cum imi spuneai in alt post, dat un verdict. La fel, valoarea nu e data de mediul pe care artefactul exista, ci de artefact in sine. Argumentul dumitale la literatura zazei a fost, daca nu ma insel, ca e o literatura care poate fi transferata pe hartie. valoarea literara a posturilor zazei nu vine, insa, din transerabilitatea pe hartie, ci pur si simplu, Indiferent daca zaza decide sau nu sa isi puna artefactul pe hartie, valoarea ramane. A, ca pe hartie valoarea e validata "oficial" e adevarat, dar asata, din nou, nu produce valoarea in sine.

Anonim spunea...

Da, dar deocamdata validarea este facuta de 'mai mari'... Ceea ce va trebuie sint niste astfel de 'mai mari' care sa se specializeze in texte online & sa parieze pe valoarea unuia sau altuia dintre bloguri.

Ce spuneam eu este, insa, nitelus altceva: eu astept un 'artefact' care sa fie, 100%, un produs al ACESTUI suport (cu toate caracteristicile lui), nu un produs care sa semene cu ce s-a produs pe hirtie si care sa fie lesne transferabil pe hirtie! Adica un produs care, transpus pe hirtie, ar pierde f mult - ca reproducerea unui tablou...
ACEL lucru inca nu a fost produs.

Anonim spunea...

"Ce spuneam eu este, insa, nitelus altceva: eu astept un 'artefact' care sa fie, 100%, un produs al ACESTUI suport (cu toate caracteristicile lui), nu un produs care sa semene cu ce s-a produs pe hirtie si care sa fie lesne transferabil pe hirtie! Adica un produs care, transpus pe hirtie, ar pierde f mult - ca reproducerea unui tablou...
ACEL lucru inca nu a fost produs."

Trebuie sa schimbi suportul, adica structura din spate. Ca sa fie propriu internetic, trebuie sa fie dinamic, adica sa ia info/knowledge de la mai multe surse in timp real si sa faca ceva acolo cu ele. Tot ce ai putea scoate pe hartie ar fi un snapshot, dar "esenta" ramane numai in computer/net. Inteleg, dar pentru asta trebuie tehnologie specifica. Trebuie interactivitate inalta, ceea ce depaseste scopurile actuale si declarate ale bloggingului.
In extremis, cu tehnologia pe care o ai acum, poti doar sa faci ceva gen "flying elephants", nu stiu daca stii acel website si sa ti-l imaginezi ca blog. Ca sa fii sigur ca iti iese, trebuie sa iti faci tu singur platforma, softul din spate etc.

Anonim spunea...

De fapt...lucrurile deja se misca in directia asta. Tag clouds si alte cele care te lasa sa asociezi bloguri/posturi similare, care se schimba sau nu.
Astea pot exista numai in context de net si ceva soft mai destept. Le printezi, le pierzi.
Cooperarea de care ziceam, la primul nivel.

Anonim spunea...

faptul ca nu s-a produs inca nu discrediteaza din start blogul si nu justifica atitudinea... cum sa-i spun? condescendenta si de negare.

Iar mai-marii care ar putea valida blogul, de ce nu pot fi ei tot ăia? De ce ar trebui, neaparat, unii noi, anume creeati? De ce nu poate domnul Plesu sa isi faca blog si sa se puna pe treaba la validat, in loc sa produca artefacte in Dilema in care anatemizeaza in bloc blogul? Daca VALOAREA e cea care conteaza, nu mediul.

Blogul aduce (sau incepe sa aduca)si ceva nou, totusi. Am mentionat dialogul - nu este direct comparabil cu dialogul de la teveu. Ala e mai efemer, mai hic at nunc, dialogul de pe blog, debate-ul (chiar daca nu a fost inventat de catre blog) e mai permanent, dar dinamic in alcelasi timp. Imi imaginez, de exemplu (caz ideal, dar perfect posibil) un blog in care autorul da nastere unor noi idei filozofice, un Heidegger sa zicem, dar in care discutia, polemica, critica, suportul, completarea, se creeaza dinamic, acolo, si nu raspandit, in timp si spatiu (si mediu).

Anonim spunea...

da, si ce zice WE, intr-adevar.

Pinocchi0 spunea...

Eu as fi foarte multumit, pentru discutia de fata, sa avem macar un exemplu (bun!) despre cum se produce valoare si in ce consta valoarea. Daca avem asta, avem automat si artefactul.

Daca acea valoare va fi apoi intr-o forma tipica sau nu blogului, asta m-ar interesa mai tirziu, deocamdata nu simt nevoia. De asemenea, voi fi foarte multumit daca exemplul nu tine de literatura sau de jurnalistica.

(Scuze, tocmai am primit un ziar din Romania si m-am ingrozit inca o data de calitatea lui. Cum spune dl. Serban, de la scrisul articolelor mai la vale, pina la ortografie. Dar daca ne-am apuca sa vorbim despre asta, nu ar iesi decit o vaicareala la unison, care nu merita timpul pierdut.)

Si: De acord ca valoarea o definesc "cei mari". (Chiar daca asta suna din nou a literatura si restul artelor.) De acord si ca acesti "mari", in ce priveste blogul, nu exista inca. Perfect: Hai sa fim noi astia. Unde se produce valoare si in ce consta ea?

Anonim spunea...

La zaza :)

Anonim spunea...

si la impricinatul de corn. Nu numai literatura, dar si memorialistica.

Si cred ca putem gasi niste fotobloguri care chiar produc calitate si valoare.

Si la tapirul, carte de bucate :-)

Anonim spunea...

uite de exemplu.
http://photo-ersek.tapirul.net
(nu spun ca reprezinta valoare doar pentru ca sunt hostate de mine - puteti judeca dumneavoastra).

Anonim spunea...

Tapirule, eu cred trebuie sa fie un blog "neimplicat". Altfel, acuzatia de bias ar veni imediat. (Si) de aia ziceam de alte bloguri, eventual de pe aici.

Zaza, desi Alex Leo incearca sa o aduca drept sustinere, nu e buna ca exemplu, pentru ca blogul ei e static. Ea vrea altceva de la blogul ei, nu acela de "paradigma" internetica.

Lasa-l si pe Plesu, nu ii mai pomeni numele. Si asta din mai multe motive. Cel evident, dar si pt. ca omul e scos din "valtoare". Nu vezi ca nici macar nu mai scrie? In Dilema pune citate drept articole, nu mai preda...sa il lasam cu ale lui. Cu cat extindem domeniul, cu atat ne diluam mai mult, cu atat vor fi mai multe puncte "slabe" etc.

Deci, tre gasit si dat ca ex. un blog "strain"...

Concursuri de bloguri au fost, cu "jurii" alcatuite din persoane simandicoase, cum ar fi CPB-ul, Andressa etc. Chestie care il face (din nou) self-contradictoriu pe Alex Leo. CPB-ul e coleg cu el, for starters.

Anonim spunea...

eu tot nu înţeleg de ce trebuie să explicăm blogurile fie utilitarist, fie dintr-o perspectivă patologică. de ce să vrem o aliniere a lor la ceea ce avem deja (respectiv valori canonice/ instituţionalizate) şi evident *nu* ne-a fost de ajuns?

asta nu înseamnă că nu există şi bloguri culturale. dimpotrivă, există, dar e o pierdere de vreme să încerci să explici asta cuiva care de fapt refuză acestă discuţie (părerea e deja formată şi dialogul se naşte mort).

în plus, blogurile chiar produc un “ceva” valoros: afect. şi acest afect nu ţine şi nu ţine de participarea la dialog (multe bloguri au cititori care comentează fie rar, fie niciodată). pur şi simplu, citeşti un blog pentru că îţi place ce şi cum scrie autorul şi îţi place comunitatea pe care a creat-o în jurul lui. on the flip side, să citeşti bloguri (când e atât de simplu să le ignori) şi să scrii comentarii interminabile despre cât sunt de irelevante este… foarte bizar.

Anonim spunea...

Off the wall si pentru ca nu am timp acum sa caut: http://www.corpse.org/

E-zine, sort-of-blog, dinamic, linkuri la bloguri, tehnologie in spate, il printezi - pierzi mult din el. A inceput solo, ca o jucarica a lui Codrescu.

Repet, nu este blog per se, dar nici f. departe de el. Ideea spre care tot fac apel este un grup facand ceva exquisite. Unii au inceput asa ceva.

Un altul
http://www.patzinakia.ro

I-am urmarit de ceva vreme pe copchii astia. Same idea: un grup format in jurul unei idei. Inca o data, nu e blog per se, dar asa s-a inceput - ca un blog cu tema pre-definita. A evoluat pana la forma pe care o vedeti acum.

Mahalaua are sansa se transforme in asa ceva. Dar atat despre Mahala, ca dupa aia voi fi acuzat de bias.

What are the lessons? Pai, evident, colaborare-ca asta e unul din principiile evolutiei, concentrare pe un domeniu, grup de idei bine conturate. Si tehnologie. Evident, valoare intrinseca (adica, le merge capul, dar si darnicie - a fi egoist si a parazita e cel mai simplu pe lumea asta, no special skills required).
Repet, stiu ca ambele exemple sunt un pic mai haicana fata de definitia originala a blogului, dar tehnologia din spate e aceeasi. Conteaza vrerea. Exact ce a zis Stefan: matricea e suficient de generica pentru a turna si plumb si aur.
Evident, cand vad aceste exemple, toate criticile anti-blogging mi se par desuete si neavenite. Nu mai spun, sunt expresie a ignorantei, in sens de necunoastere. Si, inca o data, ne-onestitate in joc: judeci o colonie de bacterii dupa regulile statului la coada.

A+

Pinocchi0 spunea...

Mie mi-a placut foarte tare ce s-a intimplat aici:
http://patafizicasifum.blogspot.com/2008/12/portreul-unui-contabil-domnul-busuioc.html
...si asta nu pentru ca am fost cistigatorul Ioanei Dark :-))))))

Mi-a placut pentru ca valoarea (!) se trage tocmai din dialog, si asta este *foarte* tipic blog. (I made a rime, I made a rime! :-)

...drept care am fost si foarte revoltat nu numai ca Ioana Dark a lu' Noe nu a cistigat concursul, ci in primul rind de calitatea povestilor cistigatoare. Eh, asta nu inseamna decit ca Artmark nu are mare lucru de a face cu "cei mari", si pentru restul comentariilor distrugatoare ii las placerea domnului Serban. Ma asez in public si ma pregatesc sa aplaud cu Schadenfreude.

Anonim spunea...

Inca un exemplu (sunt mii, poate):
http://www.wishtank.org/

E-zine si blog, unite, acelasi principiu de colaborare. Poate sunt stangisti, asta nu conteaza pentru aceasta discutie.

Am dat 3 exemple: o revista care a evoluat dintr-o jucarica personala, un blog care a evoluat intr-un website istoric si, in final, o revista si un blog, under the same umbrella.
Toate 3, repet, fiind instantieri ale aceluiasi principiu.

I rest my case. Vad ca si Pinocchio tocmai a dat un exemplu.

AltL: I hear you.

Anonim spunea...

da, imi dau seama de riscul de "bias," dar asta nu ma va impiedica sa cred (si sa sper ca si altii cred asta) ca blogurile cu pricina chiar au valoare. In fotoblogul cu pricina chiar nu sunt implicat deloc, i-am dat amicului spatiul, contul ftp si face ce pofteste acolo.
Teama asta de bias e interesanta in ea insasi, de fapt. Chiar ma gandeam la un moment dat sa cumpar alt domeniu, neutru, si sa mut blogurile pe care le hostez pe acel domeniu.

Si gata, nu-l mai pomenesc pe Plesu.

Pinocchi0 spunea...

Ceva ar trebui sa se materializeze in toate exemplele astea. Sa se desprinda de un blog anume, in care a aparut, si sa mearga mai departe. Afectul, trairea, dovada ca existam... se evapora pe drum daca nu au suport -- si nu blogul este suportul. Povestea tabloului cu doua fete (din care una, cea ramasa, este si cea mai putin interesanta) este *ceva*. Sau scrisoarea de la Ulan Bator.

Madelin ma pune pe ginduri: Ce reprezinta domnu' Inginer? Sa fie oare domnu' Inginer un artefact cultural? Sau insasi Zaza? Pantazi?

Pinocchi0 spunea...

Si ce ii face pe domnu' Inginer, pe Pantazi sau pe profesorul Busuioc sa devina artefacte?

Pinocchi0 spunea...

Iar als e si el un artefact, asa-i?

Anonim spunea...

io produc panica incercandu-mi noul mac. atat zic. mi-a luat juma'de ora sa inteleg cum se posteaza un comentariu.

Anonim spunea...

WE: 'Eu am iesit din asa-zisa aceasta discutie, poate altii au rabdare mai multa decat mine.

30 decembrie 2008 18:27'

haha

Anonim spunea...

Pinocchi0, sigur, şi noi înşine suntem artefacte. Adică Vlad Stroescu în mod sigur.În momentul în care ne apucăm să scriem, ne rupem în (cel puţin) două. Oricât am zice că nu e aşa, cred că e un vechi mecanism de supravieţuire: în timp ce noi înşine suntem perisabili, defectuoşi şi de neînţeles, dublul nostru e mai simplu, mai bun, mai demn de admirat, şi are şansa (chiar dacă foarte mică) să ne supravieţuiască.


Ah, ce mi-aş dori ca Mahalaua să evolueze în sensul de care zicea WE! De fapt, de ceva timp tot bag fitile, da nimenea nu vrea.

Anonim spunea...

Ehei, dacă ar vrea Gavagai să intre în discuţie... El ştie foarte multe, dar e felul lui să fie ascuns.

Mai vroiam să zic ceva despre calităţile definitorii ale blogului. Una dintre ele este actualitatea. Un blog e mereu în prezent, ca ziarul. Foarte puţină lume citeşte un blog neactualizat, chiar dacă ar merita. Prin asta se deosebeşte esenţial de o carte. Fiecare post are deci o viaţă scurtă, după care moare şi rămâne doar o referinţă. Nu ai cum să "îl aduci sus", ca în forumuri. Blogul e aşadar o permanentă luptă de a rămâne în prezent, la linia de plutire. Dacă vrei audienţă (şi cine nu vrea? nu mă refer doar la forme extreme, cum sunt blogurile de top, dar cine scrie fără să vrea să fie citit?), lupta poate fi dramatică. Adesea mă uit la ecran şi mă scarpin dupe ceafă, gândindu-mă ce întorsătură să ia veaţa lui Vlad Stroescu ca să mai distreze pe dragii de cititori, căci veaţa mea e prea lipsită de întorsături.

Anonim spunea...

Citeva intrebari:

1 De ce trebuie sa fii neaparat blogger pt a comenta un 'mass phenomenon' precum blogul? O privire 'din afara' nu poate fi pertinenta? Comentarea blogurilor este un monopol al blogosferei?
2 De ce agresivitatea bloggerului care critica 'valorile canonice' este ok, in schimb agresivitatea non-bloggerului care critica blogosfera nu mai este ok?
3 De ce, daca blogosfera se pozitioneaza ca o alternativa la valorile consacrate si, implicit, la ideea ('traditionala') de valoare, bloggerii tin atit de mult sa fie 'validati' ca 'valorosi'?
4 De ce trebuie ca un blog sa faca 'rating'? 'Valoarea' este data de numarul accesarilor si/sau comentariilor?
5 De ce trebuie ca un blogger sa se simta prost in chip de caterer de afecte parohiale? Postura aceasta este perceputa drept 'nedreapta' pt ca a) blogul este mai mult decit un depozitar de afecte, sau b) pt ca bloggerul aspira la o relevanta trans-comunitara?

Anonim spunea...

1. Nu.
2. Cine zice asta?
3. Cine zice asta?
4. Nu stiu - e aiurea indeed. Adaug, de ce trebuie "tags"?
5. Asta nu stiu.

Anonim spunea...

la 1. E de fapt: cine zice? Ba da, poate. Nu.

Anonim spunea...

la 2: Nu o 'zice' la modul explicit nimeni, dar reiese din practica variilor bloguri 'nervoase'...
la 3: Inclusiv dumneata, aici undeva ;)

Pinocchi0 spunea...

Buna dimineata la Mos Ajun :-)
Pentru ca imi plac intrebarile de mai sus, inca o data am sa va rog sa aveti putintica rabdare, stimabililor, si sa imi dati citeva ore ca sa ma duc la inot si pe urma sa scriu un nou articol, pentru care cred ca este momentul -- nu atit din cauza dimensiunilor pe care le ia discutia de fata, cit pentru ca exista un aspect care trebuie descris si discutat exact in contextul creat. Multumesc domnului Serban pentru intrebari.

Anonim spunea...

WE & tapirul: foarte interesante link-urile! ştiam de exquisite corps (îmi place şi că au acelaşi template şi fonturi ca New York Times). nu ştiam de patzinakia, thanks for sharing!

vlad: aşa e, actualizarea (puţini înţeleg câtă disciplină şi efort, măcar de timp, intră în a ţine un blog viu) şi efemeritatea merg mână-n mână într-un blog. cumva, ăsta e şi farmecul. şi îmi mai place că nu ştii niciodată cum o să evolueze o discuţie, în ce sens o să o ia, cine o să o devieze şi cum...
cred că cititorii mahalalei nu vor un blog colectiv pentru că *tu* eşti motoraşul magic, bobârnacul care porneşte dialogul, care uneori continua bine-mersi şi fără tine :)