Am făcut-o și pe’asta

Nu-mi rămăsese decît să semnez. Managereasa însemnă locul cu un x și îmi oferi pixul. Pentru o secundă, privirea îmi alunecă peste umărul ei, și un mic zîmbet ironic îmi ridică colțul stîng al gurii preț de vreo trei secunde. Cizme pînă la genunchi, pantaloni băgați în cizme fără să fie pană, pulover lălîu, fular drapat artistic. Poză. Un tip chic la recepție.

La distanță sigură de zîmbetul meu (ceea ce a însemnat vreo jumătate de minut), managereasa a întors capul – și s-a lămurit. Bine ați venit la salonul de fitness. Pentru că da, am făcut-o și pe’asta.

(…dragă domnule Negrescu!)

Și o obscenitate profesională. Din ciclul: germana fără profesor

Sich hoch bummsen ar fi, tradus textual, a și-o trage în sus. Partea cu trasul, ei bine da, se referă fără echivoc la activitatea sexuală. Etimologul atent va remarca interjecția bumm, care reproduce sunetul unui tras energic. Desigur cu tăblia patului în perete. “Am să te prind și-am să te bat/ Cu scîndura de la pat”, citau odata Cațavencii. Mă rog.

Bine-bine, dar ce facem cu direcția ascendentă? Ar fi interesant de supus la vot, dar mă abțin de data asta. Titlul trădează ascensiunea profesională: Sich hoch bummsen înseamnă deci a avansa profesional trecînd prin paturile, dormitoarele, debaralele persoanelor adecvate. Voilà.

Continuam și sfîrșeam acum cinci ani și mai bine povestea madamei Picante cu “nu știu ce s-a întîmplat mai departe”. Acum știu: S-a futut făcut profesoară universitară.

Cinci graffiti din Granada

Povestea începe pe o străduță în paragină, la poalele Alhambrei. Asta fusese a doua privire cu subînțeles a recepționerului. Prima: Nu mai avem camere libere, avem doar o suită. A doua: Da, puteți parca mașina și acolo. Și o a treia, a fetei care se uita la noi din tufiș în timp ce domnu’ Inginer mai mișuna nu știu ce la mașină.

V-am adus carevasăzică de la Granada o colecție de graffiti. Fotografiate cu pasiunea exploratorului de noi continente imaginare, cea mai mare parte la vreme de noapte, și cu gîndul la voi, dragii mei cetitori.

Luni dimineață

“Să ai spor în toate cele de folos.
Ținem aproape,
A.”

Formula asta de larevedere provine, proaspătă și caldă, de la un ardelean care vorbește repede. Atît de repede că e suspectat de obicei a fi oltean. Ce poate fi mai bun pentru luni dimineață?

(Zise Moș Pinocchio înnăbușindu-și discret un căscat. Troznetul fălcilor se reflectă la capătul celălalt al biroului, ecoul veni înapoi și ieși pe geam. Afară mai căzu o frunză.)

Trei obscenități de vacanță (3): Ondinismul

Inspirată de realitate și de Ummagumma, scrisă cu gîndul la Vlad, care suferă de talasemie și cunoaște cu siguranță vechiul dicționar de psihiatrie clinică, în care perversiunile sexuale se răsfață pe zeci de pagini. De acolo aflăm (și nu căutați în alte părți că gasiți alte definiții, nepotrivite) că ondinismul, de la Ondine, este obținerea plăcerii prin contactul cu valurile mării sau, ca în cazul de față, ale oceanului.

M-a întîmpinat cenușiu la față, burzuluit și cu accese de violență. Ce isteric, am zis, și chiar mi-a fost frică. Apoi m-am gîndit că nu se întîmplă mare lucru dacă îl las să mă mîngîie pe picioare. Ar fi fost destul ca să mă arunce la pămînt de nici să nu știu ce mi s-a întîmplat. Dar aha, era doar teatru. Și de la picioare am ajuns la genunchi. De la genunchi la coapse. Și…

…era cald și moale. Îmi încolăcea în jurul picioarelor lucruri imposibil de recunoscut, îmi dădeau fiori, fîșii lungi și aspre de năvod, scoci ascuțite, lucruri moi și cărnoase de-a valma, pietre în fluierul piciorului. Mă împingea încoace și încolo. Vroia să mă trîntească, dar uite că rămîneam în picioare. O dată, și încă o dată, și încă o dată, ore fără șir.

– Te vreau în mine, a urlat scos din minți, și tot el m-a stropit pe față și pe piept cu picături calde și albe.

Dintre dune, domnu’ Inginer privea dezavuant ca la un adulter pe margine de prăpastie. A doua zi am plecat. Dar înainte de asta m-am întors și i-am spus cu fals reproș:

– Ai văzut ce-ai făcut?

Și i-am arătat plaja, inundată acum de o baltă călduță care îmi ajungea, vîscoasă, pînă la șold.

Trei obscenități de vacanță (2): Obsesia falică

Fluturele ochi-de-păun ne privește cu ochii de pe aripi, printre fluturări. Dumneaei mă privea cu buzele, printre fluturările degetelor de la picioare.

- Na poftim, că ți-ai găsit și plajă de nudiști, zise domnu' Inginer.

Dumnealui mă privea cu un moț cărnos-languros și mîndru ca de curcan. Flasc, dar promițător. Apa era rece; am murit de curiozitate să văd daca își păstrează dimensiunile după bălăceala printre pești. Și le-a păstrat. Ohoho.

- Știu eu că unu' din ăsta nu vrea decît atenție, își dădu domnu' Inginer cu sentința. De-asta nici nu mă uit la el.

Cînd am plecat, dumneaei își pusese mîna în șold – în șoldul dumnealui. În timp ce degetele mai mari i se odihneau pe creasta iliacă, degetul mai mic își luase nasul la purtare și se juca de-a huța-huța cu moțul. Care începea să dea semne de viață. Am murit încă o dată de curiozitate să văd ce se întîmplă cu dimensiunile. Și le-a păstrat și de data asta. Nu însă și consistența. Ca să nu mai vorbim de poziție. Acum mă privea de sus.

- Sînt de două feluri, îmi explică domnu' Inginer doct. Unele de carne, altele de sînge, așa se cheamă. Alea de carne ramîn la fel de mari în orice stare. Hollywood love. Alea de sînge sînt ba mici de tot, ba ditamai dărabu'. Asta e de carne.

Am meditat o vreme la traducerea în limba româna a acestei prelegeri.

- Sigur, i-am spus, tu nu te-ai uitat la el, și nici n-ai văzut nimic. De altfel ai dreptate, sînt convins că vroiau atenție – și nu numai el. Și ea.

Domnu' Inginer mă privi scandalizat, întrebător și mut. Am dat din cap în timp ce ne aburcam la loc în lumina zilei prin crăpătura care... eh, care se vede în poza de mai jos.



Inspirat de realitate și de Cristian Sîrb.

Dezlegare

Zîmbesc, gîndindu-mă la soarele revăzut după o săptămînă, la Vlad îndrăgostit și la Veneția, și în fine la lista mea de obscenități de vacanță. Mulțumesc tuturor pentru voturi: A fost amuzant. Să vedem:

Fucking (1 vot) este un clasic. Din păcate, acel U se pronunță ca atare; cine îl anglicizează, o face pe propria răspundere. N-am fost acolo.
Mai generos și mai suculent, deși mai puțin cunoscut chiar și de către nemți, este Waging am See (0 voturi), care sună ca Vaginasee, adică un fel de Lac al Vaginului. Ar fi poate chiar mai interesant decît monologurile corespunzătoare; dar n-a fost.
Alternativa croată (nu m-a crezut nimeni, 0 voturi), ca și cea italiană sînt elocvente prin ele însele, vezi bancul cu școala de balet vs. școala de bune maniere.
La Crucea de Piatră (4 patrioți locali) aș întreba și eu ca și Onkel Google: Concediu la Giurgiu? Uimire.
Ultima afirmație a fost cea adevărată: Îs la Cristina (7 voturi – de unde știați??). Ooops, un blank în plus, ce neîndemînare din partea mea. Poza a fost făcută la un colț de stradă (recte: curvă) din Isla Cristina, pe cînd ne întorceam din Portugalia. Voilà. În conced am stat la o azvîrlitură de băț de acolo, anume la Islantilla, aici a fost locul nostru de plajă. Se mai vede încă urma lăsată de mașina care curăța nisipul, of.

Și nu mă întrebați cine e Cristina. Habar n-am. Nu vreți mai bine o napolitană?

Trei obscenități de vacanță (1): Curva

V-am spus unde am fost în conced? Pentru că da, m-am întors. Și asta după trei săptămîni mari și late. Sigur că nu v-am spus. V-am povestit cum acceleram de la Barajas mai la vale (și e clar ca lumina Spaniei că Madelin a și aflat de la Onkel Google ce este și pe unde vine asta); am constatat că Portugalia e portocalie; l-am regăsit pe Magritte la bordul unui vapor navigînd în derivă (era spre Ilha de Tavira); am insinuat că Sevilla ar fi de carton (poate că și e); și în fine, am făcut geo-politică franco-germană.

N-am să pierd deci ocazia să vă pun să ghiciți, ca pe vremuri. Întrebarea este: Unde am fost în concediu? Priviți la poza de mai jos, luată aleator la un colț de stradă, și votați una din localitățile din dreapta sus. Toate comentariile sînt binevenite (dacă nu exagerează cu propunerile comerciale).

Geometrie

Ungîndu-i, la rugăminte, spinarea lui Gogoscharski, am constatat:
– Ultima dată cînd te-am uns cu cremă de plajă, suprafața era mult mai mică.
Domnul Inginer se emotionă pînă la lacrimi.

Marea dragoste

Nu e un secret pentru nimeni că ministrul de externe al Germaniei, Guido Westerwelle este gay. Un comingout în umbra lui Wowereit: La vremea respectivă s-a spus că ieșirea lui din dulap a fost o chestie de modă politică. Poate că da, poate că nu. Aflăm din Die Welt că l-a cunoscut pe Michael Mroz în 2003, în timp ce celebrul “und das ist gut so” al lui Wowereit a fost rostit în iunie 2001. Deci putem presupune cu indulgență că lucrurilor li s-a spus pe nume atunci cînd le-a venit timpul să fie spuse. Iar acum, în septembrie 2010, a urmat “dada și pirostriile”. Citatul din dragul de Mircea e irezistibil, chiar dacă bisericile catolice mai degrabă s-ar dărîma cu toatele decît să binecuvînteze un asemenea păcat, fie el și al unui ministru. Cert este că aici nu poate fi vorba de o căsătorie din interes: Westerwelle e un ministru atît de prost, încît trebuie să-l iubești cu adevărat foarte tare ca să-l iei de bărbat. Haha.

Je Reviens. Un parfum franțuzesc

Motto

O Sevilla de carton pe vremea costumelor frumoase.
(Max Frisch)

– Eine Sevilla aus Pappe zur Zeit der schönen Kostüme. Aha, zise domnu’ Inginer.
– …și la ce te gîndești atunci?
– Rochii cu crinolină și multe, multe evantaie, fantază domnu’ Inginer.
– Bine, dar asta e pentru femei! exclamă Moș Pinocchio contrariat.
– Pantaloni pînă la genunchi și pantofi cu fundă, enunță domnu’ Inginer conciliant. Și multe, multe evantaie pentru bărbați.

Magritte

Portugalia e portocalie